Inspectorat de Poliție Județeană sau Școală Ajutătoare de Șefi?
Concursul pentru șefia Inspectoratului de Poliție Județean Cluj nu a fost doar un examen, ci o demonstrație națională de cum se fabrică, la foc mic, eșecul instituțional. Dincolo de rezultat, episodul arată, din nou, mecanismele obscure pe care se fundamentează selecția șefilor din Poliția Română: combinația perfectă între provizorat etern, birocrație selectivă și umilirea logicii de bun-simț.
Singurul candidat rămas în cursă, comisarul-șef Radu-Adrian Moșuțan – cel care a condus IPJ Cluj prin împuternicire și desemnare timp de 2 ani – a obținut la concurs gloriosul punctaj de 3,82. Adică nici măcar aproape de pragul minim necesar pentru a promova concursul și a ocupa oficial funcția. Rezultat nu doar jenant, ci devastator pentru imaginea unei instituții care, teoretic, ar trebui să fie vârful de lance al siguranței publice în județ.
Să fie clar: pentru o funcție atât de importantă este normal să existe exigență. Dar când examenul este construit ca o cursă cu obstacole menită mai degrabă să împiedice decât să selecteze, apare inevitabil întrebarea: chiar s-a dorit alegerea celui mai bun candidat sau doar blocarea, cu grijă, a ocupării funcției?
(Sursa situației expuse: Sindicatul Europol, care a adus în spațiul public aceste detalii.)
IGPR: 2 ani de “uitare” legală și un șef de nota 3
Pe parcursul a doi ani, șeful IGPR a ignorat obligația legală de a organiza și desfășura concursul pentru ocuparea funcției de șef al IPJ Cluj. În locul unui proces transparent și la termen, s-a preferat tolerea, în continuare, a unui șef prin împuternicire și apoi prin desemnare: același ofițer care, la proba reală, a demonstrat că merită… 3,82.
Nu mai vorbim despre o simplă întârziere birocratică, ci despre o abatere crasă de la principiile de legalitate și responsabilitate managerială. Neorganizarea concursului, conform legii, în termen de un an de la ocuparea funcției prin împuternicire a blocat verificarea reală a capacităților teoretice ale persoanei numite provizoriu. În schimb, a permis menținerea timp de 2 ani, în fruntea unui inspectorat extrem de important, a unui ofițer care, din perspectiva rezultatelor de la concurs, este pur și simplu nepregătit profesional.
Rezumat: 2 ani de provizorat, un concurs întârziat, un șef cu nota de repetenție. Manageriat românesc în stare pură.
Managerul ideal: să memoreze coduri, nu să conducă oameni
În realitate, un inspector-șef nu ar trebui să fie doar un papagal al legislației și procedurilor. Contextul instituțional actual îl obligă să aibă abilități reale de comunicare, cunoștințe manageriale solide, capacitate de a gestiona crize și de a înțelege realitatea de pe teren. El conduce o instituție complet neatractivă pentru tinerii care fug de recrutare ca dracul de tămâie, cu un deficit istoric de personal și un grad de complexitate a activităților greu de imaginat din exterior.
Inspectorul-șef ar trebui să ia decizii rapide în momente tensionate, să inspire încredere polițiștilor pe care îi conduce și să poată ține în frâu haosul unei lumi în permanentă fierbere.
În loc de asta, avem un concurs construit pe câteva spețe profesionale și întrebări tehnice din mai multe domenii juridice. Adică o probă excelentă pentru testarea memoriei, nicidecum a abilităților manageriale. Acest tip de examen devine un filtru artificial, greu de trecut chiar și de polițiști cu vastă experiență, profesioniști recunoscuți, dar care nu au “chemarea” potrivită sau, cum se spune în sistem, nu sunt recomandați de “voce și talent”.
Pe românește: nu contează că știi să conduci oameni și situații, important e să reciți articole de lege ca la serbare.
Candidatul dispărut: “inapt” pentru concurs, apt pentru cea mai importantă funcție din județ
Un alt element ridicol scoate la iveală grotescul acestui proces. Inițial, pentru funcția de inspector-șef al IPJ Cluj se înscriseseră trei polițiști care îndeplineau condițiile cerute. După verificări și etapele preliminare, comisarul-șef Rus Ciprian, șeful Poliției municipiului Cluj-Napoca, a fost scos din concurs pe un pretext tehnic: dovada stării de sănătate necesare pentru accesul la informații clasificate.
Motivul eliminării? Literalmente ridicol.
Vorbim despre un ofițer care conduce deja cea mai importantă subunitate din județ, Poliția municipiului Cluj-Napoca, și care a asigurat în trecut interimatul la conducerea IPJ Cluj pentru o perioadă scurtă. Documentul medical invocat exista deja la structura de resurse umane a IPJ Cluj și putea fi extras fără efort din dosarul său de personal.
În acest context, argumentul folosit pentru eliminarea sa miroase mai degrabă a blocaj birocratic intenționat decât a problemă reală de competență sau aptitudine.
Paradox românesc: apt să conduci județul, inapt să intri la concurs
Aici intrăm în zona de absurd pur.
Dacă Rus Ciprian nu este apt să conducă IPJ Cluj și să aibă acces la informații clasificate, cum a putut ocupa, până acum, funcția de șef al Poliției municipiului Cluj-Napoca, cea mai importantă subunitate din județ? Cum poate cineva să fie competent luni de zile la conducerea unei structuri-cheie, dar “pica” brusc la un aviz medical, exact când vrea să intre în concurs pentru funcția superioară?
Răspunsul logic e simplu, dar incomod: problema nu pare să fie competența, ci concursul transformat într-o ușă care se deschide doar pentru cine trebuie, când trebuie.
Provizoratul – noua formă de conducere permanentă
Cel mai grav este că IPJ Cluj, unul dintre cele mai importante inspectorate din țară, rămâne din nou în zona provizoratului. Conducerea prin împuternicire este, potrivit statutului polițistului, o soluție temporară, de avarie. În practică, a devenit normă.
Atunci când, ani la rând, funcțiile de conducere sunt ocupate prin împuternicire de ofițeri vulnerabili, ușor de schimbat dacă nu respectă “viziunea instituțională” de la centru, nu mai vorbim despre management, ci despre control politic și administrativ camuflat în acte legale.
E greu de explicat publicului cum aceeași funcție poate fi exercitată, fără probleme, de oameni care, în clipa în care intră într-un concurs formal, nu reușesc să treacă proba. Și la fel de absurd este că examenul pentru o funcție managerială seamănă mai mult cu o probă de supraspecializare juridică decât cu o evaluare a capacității reale de a conduce o unitate de poliție.
Concurs dur? Foarte bine. Concurs absurd? Aici e problema
Nu faptul că proba a fost dificilă reprezintă miezul scandalului. O funcție importantă de conducere trebuie, fără discuție, să fie obținută printr-un proces de selecție și examinare riguros și dur.
Problema este sentimentul general, justificat, că dificultatea a fost dusă într-o zonă disproporționată, în care complexitatea nu mai servește selecției, ci o blochează. Nu ajută să găsești liderii buni, ajută doar să nu treacă aproape nimeni.
În lipsa unui candidat declarat admis, conducerea IPJ Cluj va depinde din nou de împuterniciri și de decizia subiectivă a ministrului de interne. Adică exact de mecanismul care a produs situația de azi.
Iar aici este problema de fond: nu avem doar un concurs ratat, ci încă o dovadă că în Poliția Română provizoratul poate fi întreținut la nesfârșit prin mecanisme aparent legale, dar profund lipsite de etică profesională.
Concluzie: Șef de 3,82, sistem de sub 3
Un inspectorat-cheie al României rămâne condus la “mica înțelegere”, prin împuterniciri și artificii birocratice. Un șef cu 3,82 a fost bun 2 ani la cârma IPJ Cluj, dar brusc insuficient pentru a fi numit pe bune. Un alt ofițer, declarat brusc “neconform” pe motive medicale, e totuși suficient de apt pentru a conduce cea mai importantă subunitate din județ.
Iar în spatele tuturor acestor paradoxuri, un sistem care transformă concursurile în obstacole, provizoratul în normă și responsabilitatea managerială în simplă poveste de PR.
Restul e liniște. Și încă o împuternicire. (Cristina T.).
