Ați auzit de statul de drept, dragi contribuabili? Ei bine, în România, până acum, statul de drept avea o mică, dar semnificativă, excepție în colțul său întunecat: polițistul judiciar de la DIICOT. Dar, minune! Curtea Constituțională a României (CCR) a intervenit, dezvăluind, cu o unanimitate de necrezut, că și la DIICOT trebuie să existe reguli. Da, ați auzit bine! Reguli! Aceleași chestii plictisitoare, previzibile și, cică, legale, despre care vorbește Constituția. Așa ne informează Sindicatul Europol, care, probabil, a răsuflat ușurat.
Epoca de aur a arbitrarului: Când avizul cântărea mai mult decât dreptatea
Până ieri, adică până la decizia CCR, era simplu: dacă șeful procuror de la DIICOT se trezea într-o dimineață și îi displăcea culoarea cravatei unui polițist judiciar, „pac!”, avizul era retras, iar cariera omului, zdrobită. Articolul 6 alin. 2 din celebra Ordonanță de Urgență a Guvernului nr. 78/2016 (o capodoperă legislativă, fără îndoială!) spunea clar: dacă șeful decide să-ți ia avizul, tu, ca polițist, pa-pa DIICOT! Nu contează că ești un expert în crimă organizată sau terorism, că ai ani de experiență, că ai prins zeci de infractori. Nu, dacă șeful se strâmba, tu erai catapultat înapoi la poliția rutieră, sau mai rău, la plimbat câini.
CCR, însă, a avut o revelație: acest sistem nu era deloc „legal”! Adică, nu respecta principiul legalității prevăzut de Articolul 1 alineatul (5) din Constituție. Ce șoc! Niște judecători constituționali au descoperit că a lăsa soarta profesională a unor oameni la discreția unui singur individ, fără criterii clare și proceduri previzibile, e… neconstituțional. Cine s-ar fi gândit?
Metamorfoze imediate: De la „cercetător penal” la „căutător de loc de muncă” în 3 secunde
Până acum, retragerea avizului era o magie neagră instantanee. Un polițist DIICOT, cu statut special, salariu pe măsură și atribuții complicate (constatarea infracțiunilor, colectarea de date, cercetarea penală sub bagheta procurorului), putea fi ejectat din sistem în mai puțin timp decât îi ia să-și termine cafeaua. Fără explicații clare, fără posibilitate de contestare, fără termene, fără garanții. O veritabilă loterie profesională, unde premiul cel mare era șomajul sau transferul forțat.
CCR a subliniat că „atribuțiile de organ de cercetare al poliției judiciare, precum și numirea sau eliberarea din aceste funcții, trebuie să respecte exigențele constituționale privind statutul polițistului”. Adică, chiar și polițistul DIICOT are un statut. Cine ar fi crezut?
Drama achitaților: Vinovați până la… următorul mandat de 3 ani
Și acum, pentru porția de absurd absolut, vă prezentăm povestea polițistului achitat! Imaginați-vă: un polițist de la DIICOT este acuzat de ceva, i se pune în mișcare acțiunea penală, i se retrage avizul. Se judecă, se zbat, poate după luni de calvar, este achitat! E nevinovat! Hurra! Dar, surpriză! Din cauza aceleiași legi „geniale”, el nu putea reveni în DIICOT decât după… 3 ani! De ce? Pentru că era o regulă care spunea că nu poți fi reîncadrat dacă ai avut acțiune penală împotriva ta în ultimii trei ani. Adică, poți fi achitat, poți fi erou, dar ești tot un paria al sistemului, așteptând cuminte într-un colț până când se prescrie „vina” de a fi fost acuzat pe nedrept.
Această regulă, „limita accesul la funcțiile din poliția judiciară, chiar dacă polițistul nu mai avea probleme legale, creând o situație percepută ca inechitabilă și lipsită de predictibilitate”, explică Sindicatul Europol. Și are dreptate! E o situație nu doar inechitabilă, ci de-a dreptul kafkiană.
Transparența opacității: Un sistem discreționar, acum (poate) sub lupă!
Până la decizia CCR, nu exista niciun fel de transparență sau predictibilitate. Cine decidea concret retragerea, în afară de procurorul-șef? Nimeni nu știa. Nu existau criterii, nu existau termene, nu existau garanții procedurale. Era o democrație a bunului plac, unde carierele atârnau de un fir de păr, iar riscurile juridice și profesionale erau astronomice.
Acum, grație CCR, lucrurile ar trebui să se schimbe. Retragerea avizului conform trebuie să respecte prevederile articolului 6 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare. Adică, trebuie să existe niște condiții, niște pași, poate chiar și un drept la replică! E șocant!
În concluzie, un mare BRAVO Curții Constituționale pentru că a readus un pic de lege și ordine (cel puțin pe hârtie) într-un domeniu unde discreția părea să fie legea supremă. Sperăm că de acum înainte, polițiștii DIICOT vor fi evaluați după profesionalism și nu după cât de bine se asortează cravata lor cu dispoziția șefului. Și, poate, nu vor mai trebui să aștepte trei ani pentru a-și redobândi demnitatea, după ce au fost spălați de orice vină. E un pas mic pentru justiție, dar un salt uriaș pentru bunul simț! (Irinel I.).
