De la pădure la pufuleți: Odiseea absurdă a „victimei sensibile” din Aiud, unde „moldoveanul” doare mai rău decât violul!

0
111

Închideți ochii, pentru o secundă, și imaginați-vă: nu groaza de a fi vânat ca un animal prin pădure de cinci bestii, nu trauma violului în grup care îți sfâșie sufletul și carnea, ci… durerea inimaginabilă de a fi numit „Moldovean”. Ei bine, dragi cititori cu stomac tare și nervi de oțel, bine ați venit în circoteca grotescă a justiției române, unde sensibilitatea se măsoară în pufuleți și unde violul e mai puțin grav decât o simplă (și regională!) etichetă.

Coșmarul din pădure: Fapte, Nu filme horor, cu M.C. în rolul principal

Nu, nu este scenariul unui film horror low-budget, deși ar putea fi. Este realitatea brută a unei femei, mamă a doi copii, terorizată, umilită și strivită sub povara unei bestialități greu de descris. Înfricoșată și dezbrăcată, a fugit printre copaci, zgâriată de crengi și înghețată de spaimă, cu un singur scop: să scape din mâinile prădătorilor. Printre acești „vânători” de oameni se număra și ilustrul M.C., un personaj care a lăsat traume pe viață în sufletul cuiva. Dar, stați! Adevărata dramă abia acum începe.

Metamorfoza miraculoasă: De la bestie sălbatică la suflet sensibil, in spatele gratiilor de la Aiud

Anii au trecut, M.C. a ajuns în Penitenciarul Aiud, unde își ispășește peste 12 ani de închisoare pentru fapta sa, și, ca prin minune, a descoperit că deține o „inimă sensibilă” și o „demnitate” până atunci bine camuflată. Scenariul e de un cinism absolut! Aflat în spatele gratiilor, unde regulile sunt, evident, opționale pentru un spirit atât de fin, „sensibilul” nostru s-a transformat din nou în agresor. Când un agent supraveghetor, un simplu slujbaș al statului, a avut îndrăzneala să intre în cameră, „victima” s-a repezit la el, l-a înșfăcat de mână și l-a amenințat cu violența. Un incident minor, nu? Mai puțin important decât…

„Moldovean!” – Atât de grav incât scade deficitul de pufuleți al violenței!

Și acum vine partea care sfidează orice logică, orice bun simț, orice urmă de respect pentru uniformă și, mai ales, pentru victimele reale. Dus în fața instanței pentru agresiunea asupra agentului, acest om care a participat la un viol în grup a scos, cu o dexteritate demnă de un actor de Oscar, „cartea victimei”! Nu agresiunea e problema, nu amenințările, nu traumele lăsate în urmă. Problema, dragii mei, este că s-a simțit JIGNIT PÂNĂ ÎN STRĂFUNDUL SUFLETULUI! Motivul? Agentul l-ar fi numit… MOLDOVEAN.

Recapitulăm, pentru că absurdul are nevoie de claritate:

  • Ai vânat o femeie în pădure, ai umilit-o, ai traumatizat-o. E OK.
  • Agresezi fizic și ameninți un om al statului care își face meseria. E OK.
  • Dar te plângi la tribunal că ți-a fost rănită „mândria regională” și invoci drepturi pe care tu le-ai călcat în picioare cu o cruzime rară? Asta e o dramă națională!

Eroismul in uniformă: Cât costă, de fapt, autoritatea statului? Doi pufuleți?

În ciuda faptului că deținutul primise de la comisia penitenciarului o pedeapsă cât de cât rezonabilă (10 zile de izolare), instanța a considerat că acest tratament este pur și simplu… prea mult pentru o „victimă” atât de ofensată de un banal apelativ regional. Rezultatul? I-au tăiat doar dreptul de a-și lua pufuleți și suc de la magazin timp de două luni. Sau, cum ar spune un dietetician, i-au impus „un pic de dietă”. Atât valorează autoritatea unui polițist de penitenciare: o mică restricție la cumpărături pentru cel care îl atacă! Două luni fără pufuleți. Să curgă lacrimile de milă!

Un verdict demn de râs (amar): Justiția, intre victimă reală și victimă… regională, cu pufuleți la pur!

Acum, o întrebare se impune, pentru voi, cei care judecați de pe margine, sau poate chiar de pe scaunul de judecător: Viața celui care poartă uniformă a devenit, oficial, mai ieftină decât mândria unui violator? Prețul pentru a-ți asuma responsabilitatea, pentru a-ți face datoria într-un mediu ostil, este o restricție la cumpărăturile agresorului? Când „Moldoveanul” devine o insultă mai gravă decât violul și agresiunea fizică, iar singura sancțiune e o cură de slăbire forțată la magazinul penitenciarului, e clar că avem un deficit nu doar de pufuleți, ci și de… bun simț, echilibru și, mai ales, de justiție. Să trăiți bine, cu pufuleți și fără „Moldoveni” jignitori, în România unde violatorii au drepturi de victimă! (Cerasela N.).

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here