Un spital de stat, un proxenet și o poveste „de manual”
Într-o Românie în care spitalele par uneori mai aproape de filmele noir decât de manualele de medicină, aflăm – via Sindicatul Europol – că un asistent medical de la Psihiatrie ar fi coordonat o rețea de proxenetism. Da, ai citit bine: nu dintr-un club dubios, ci din zona în care, teoretic, se tratează minți rănite, cineva ar fi organizat afaceri cu trupuri de femei.
Potrivit dezvăluirilor făcute de Sindicatul Europol, colegii de la Serviciul Investigații Criminale din cadrul IPJ Mehedinți au dat peste „scheletul” din dulap: cinci bărbați care ar fi exploatat două femei și ar fi încasat, cu religiozitate, banii rezultați din prostituția acestora.
Șapte percheziții, o armă neletală și multă „normalitate românească”
Într-o dimineață „ca la carte”, polițiștii au descins la domiciliile celor implicați: șapte percheziții, bani găsiți, telefoane, o armă neletală și alte „suveniruri” utile anchetei. Rețeta clasică a lumii interlope made in Romania, cu mici variații pe teme medicale.
Din cercetările polițiștilor reiese că cei cinci indivizi, cu vârste între 20 și 38 de ani, din Drobeta-Turnu Severin, le-ar fi obligat pe cele două femei să se prostitueze în județele Mehedinți și Timiș. Adică turism „economic” intern, cu escortă forțată, în timp ce statul se preface, de ani de zile, că astfel de practici sunt niște excepții exotice, nu o industrie paralelă care duduie.
Operațiunea: când realitatea bate serialele polițiste
Sursa – Sindicatul Europol – vorbește de o operațiune amplă, cu tot arsenalul procedural:
- supravegheri operative complexe,
- monitorizări și filaje pe parcursul a mai multor luni,
- ridicări de bunuri, valori și dispozitive de comunicare.
Adică tot ce vede publicul în filmulețele cu mascăți și percheziții, doar că fără muzică de trailer. Dincolo de imagini, rămâne însă o realitate pe care greu o ascunzi sub covor: România are nevoie de anchete de proxenetism până și în anturajul Psihiatriei.
Nopți nedormite: polițiști în teren, proxeneți în halate
În comunicarea publică, se subliniază, pe bună dreptate, că în spatele acestor anchete stau luni de presiune psihică, nopți nedormite și sute de ore de muncă operativă. În timp ce mulți dorm liniștiți, polițiștii stau în mașini de filaj, în birouri sau în teren, încercând să strângă probe împotriva unor persoane considerate pericole reale pentru ordinea publică.
Ironia amară? Tocmai dintr-o zonă care pretinde că ține sub control sănătatea mintală a populației, sare în aer un caz de proxenetism. Când personalul medical ajunge subiect în dosare de crimă organizată, poate ar fi momentul ca cineva, mai sus de nivelul secției, să-și pună problema „sanității” sistemului.
Aplauze pentru polițiști, tăcere pentru cei care au dormit în post
Sindicatul Europol îi felicită pe colegii din SIC, pe luptătorii SAS și pe cei ai IJJ Mehedinți pentru „determinare și profesionalism” în destructurarea grupării. Și, desigur, munca lor nu se oprește aici: de mâine o iau de la capăt, pentru a mai identifica și alți indivizi care pun în pericol siguranța comunității.
Frumos. Corect. Dar pamfletul adevărat începe abia aici:
- Câți ani a fost posibil ca un asistent medical de la Psihiatrie să coordoneze, potrivit anchetei, o astfel de rețea, fără ca nimeni din sistem să spună nimic?
- Ce fel de „filaj” intern există în instituțiile statului, în afară de cel dintre șef, șeful cel mare și buget?
- Cine răspunde, concret, atunci când un angajat al statului transformă funcția publică în platformă privată de mobilizat prostituție?
România, clinica unde bolile de sistem nu se internează
Acest caz — așa cum reiese din informațiile făcute publice de Sindicatul Europol și de IPJ Mehedinți — nu este doar despre cinci indivizi, două victime și câteva județe. Este despre o țară în care:
- rețelele de proxenetism prind rădăcini până și în spitale,
- scandalurile par fulgere izolate, nu simptome ale aceleiași boli cronice,
- iar instituțiile se grăbesc să felicite, dar uită să-și întrebe propriul sistem: „Noi unde am fost până acum?”.
Mâine, polițiștii o vor lua de la capăt, așa cum anunță comunicatul. Întrebarea e: va începe cineva, vreodată, și o anchetă serioasă asupra felului în care România reușește performanța să transforme până și Psihiatria într-o anexă, accidentală sau nu, a lumii interlope? (Cerasela N.).
