Un „tabu” al sistemului: Orele suplimentare, o problemă nerezolvată în Poliția Română
Poliția Română se confruntă de ani buni cu o problemă spinoasă, adesea trecută sub tăcere: compensarea orelor suplimentare. Pentru mulți polițiști, subiectul reprezintă un „tabu”, teama de repercusiuni sau lipsa de încredere în sistem descurajându-i să solicite înregistrarea și plata muncii prestate peste programul normal. Această realitate, marcată de „caiete” neoficiale și ignorarea drepturilor elementare, scoate la iveală o deficiență sistemică majoră, însă un caz recent de la Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Harghita aduce o rază de speranță, demonstrând că justiția poate face lumină chiar și după ani de așteptare.
Justificări „la indemână”, contrare legii: Incompetența managerială, taxată dur
Situațiile în care șefii refuză sau amână compensarea orelor suplimentare sunt, din păcate, frecvente. Pretextele sunt diverse: de la „dreptul s-a prescris” sau „a trecut prea mult timp”, până la invocarea succesiunii de șefi care nu ar avea cunoștință despre contextul efectuării orelor. Aceste justificări nu sunt doar contrare legii, ci demonstrează o gravă lipsă de responsabilitate managerială. Potrivit reprezentanților polițiștilor, o conducere profesionistă ar trebui să sancționeze disciplinar sau chiar să înlocuiască șefii care tratează în mod inacceptabil drepturile elementare ale subalternilor.
ÎCCJ și CJUE: Baza legală pentru drepturile polițiștilor
Lupta pentru recunoașterea și plata orelor suplimentare are un puternic suport legal. Decizia nr. 64 din 3 martie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) a adus clarificări esențiale: compensarea cu timp liber a orelor suplimentare este un drept ce decurge din lege, iar angajatorul este obligat să o acorde independent de o cerere scrisă a funcționarului public cu statut special. Refuzul sau amânarea pe motivul lipsei unei cereri prealabile este, prin urmare, ilegală.
Pe plan european, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), prin Cauza C-55/18 (CCOO vs. Deutsche Bank SAE) din 14.05.2019, a statuat că angajatorul are obligația de a institui un „sistem obiectiv, fiabil și accesibil care să permită măsurarea duratei zilnice a timpului de muncă efectuate de fiecare lucrător”. Această hotărâre subliniază că dreptul la limitarea duratei maxime a timpului de muncă și la repaus zilnic și săptămânal este un drept fundamental (art. 31 alin. 2 din Carta drepturilor fundamentale a UE) și că sarcina probei privind orele lucrate nu poate fi lăsată exclusiv în seama lucrătorului.
Victoria de la Harghita: O speranță pentru mii de polițiști
În acest context juridic clarificat, un caz emblematic de la Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Harghita oferă o rază de speranță. După ani de demersuri susținute, un membru de sindicat a reușit să obțină plata orelor suplimentare prestate încă din perioada 2020-2022. Această victorie, materializată în 2026, demonstrează că, în ciuda piedicilor birocratice și a rezistenței manageriale, dreptatea poate fi obținută. Organizația sindicală relevantă a jucat un rol crucial în acest proces, luptând pentru recunoașterea și compensarea, inclusiv financiară, a muncii neplătite.
Cazul IPJ Harghita stabilește un precedent important, arătând că argumentele precum „prescripția” sau „lipsa cunoașterii de către noul șef” sunt nefondate legal. Acesta este un semnal clar pentru toți polițiștii și, mai ales, pentru conducerea instituțiilor de aplicare a legii: drepturile angajaților sunt fundamentale și trebuie respectate întocmai, conform legii române și europene. (Cerasela N.).
