Scena absurdului și a abuzului atinge cote paroxistice la Inspectoratul de Poliție Județean Constanța, unde un așa-zis „proiect-pilot” a metamorfozat modernizarea managerială într-un haos sistemic, transformând polițiștii în cobai și, mai nou, în țapi ispășitori. Informațiile, dezvăluite cu indignare de Sindicatul Europol, conturează tabloul unei instituții unde bunul simț, legea și respectul față de resursa umană au fost aruncate la coșul de gunoi al incompetenței.
Pregătirea sportivă: Sweatshop-ul cu uniforme, după program!
Imaginați-vă următorul scenariu, demn de o farsă macabră: polițiști, planificați pentru sesiuni de evaluare sportivă, nu oricând, ci în timpul liber! Da, ați auzit bine: după program, în weekenduri sau chiar în perioada dedicată recuperării capacității de muncă. Este vorba de un afront direct la legislația muncii și la orice normă de decență, o dovadă clară de dispreț față de sănătatea și drepturile acelora care ar trebui să asigure siguranța publică.
Cine oare a avut „strălucita” idee de a programa sprinturi și flotări în timp ce angajații ar trebui să se odihnească sau să fie alături de familii? Probabil un strateg de geniu care crede că un polițist este un roboțel programabil, fără viață personală sau, și mai probabil, cineva care n-a transpirat niciodată în viața lui pentru un obiectiv real, în afara canapelei de birou.
Culpa transferată: Șefii dau cu stângul în dreptul, polițistul incasează mustrare (și poate o fractură!)
Iar ca opera de artă managerială să fie completă, polițiștii care, logic, nu pot participa la aceste ședințe absurde, ajung să fie… cercetați și sancționați disciplinar! Un mecanism diabolic prin care vina pentru planificări aberante, lipsă de profesionalism și management defectuos este transferată, cu o nonșalanță demnă de o cauză mai bună, direct în ograda subalternilor.
Ne întrebăm retoric: oare șefii aceștia își planifică și vacanțele sau orele de masă în timpul liber al subalternilor? Sau poate consideră că funcția le oferă dreptul divin de a sfida logica și legea? Practic, suntem martorii unei piese de teatru grotesce, unde regizorul prost și scenaristul analfabet juridic îi obligă pe actori să joace rolul de vinovați, în timp ce ei își lustruiesc epoleții.
Sunt polițiști aruncați în focul menținerii ordinii publice, în schimburi infernale de zi sau noapte, care apoi se trezesc că trebuie să se teleporteze la evaluări sportive, fără măcar o hârtie care să-i degreveze de sarcini. Și apoi, ah, grozăvia! Li se impută că n-au fost la „școală” când trebuiau să fie la „luptă”. O situație pe cât de aberantă, pe atât de revoltătoare!
Accidentul de muncă… acasă: Când sefii iți pun viața în pericol, asigurarea iți râde-n nas!
Dar abuzul nu este doar moral, ci și fizic. A participa la activități sportive în timpul liber, fără un cadru legal clar, expune polițiștii la riscuri uriașe. Ce se întâmplă dacă un polițist își rupe un picior sau suferă o entorsă gravă la aceste „evaluări” improvizate? Ei bine, dragi cetățeni, șansele sunt mari ca acel accident să nu fie încadrat ca accident de muncă.
Cu alte cuvinte, pe lângă umilință și sancțiuni, șefii de la IPJ Constanța le oferă subalternilor un bonus special: riscul de a-și suporta din propriul buzunar consecințele unor decizii manageriale iresponsabile! Este o strategie atât de „inovatoare” încât ar merita un premiu… la categoria „Cynism pur”.
Sindicatul Europol nu a stat cu mâinile în sân, sesizând Inspectoratul General al Poliției Române și cerând măsuri ferme. Cerința este clară: programarea sesiunilor de pregătire și evaluare sportivă exclusiv în timpul programului normal de lucru. Un gest de normalitate într-o mare de anormalitate.
Căci, să fim clari, „proiectele-pilot” nu sunt și nu trebuie să devină experimente pe sănătatea și drepturile polițiștilor. Managementul adevărat nu înseamnă să arunci vina pe subalterni și să aplici sancțiuni abuzive, ci să-ți asumi responsabilitatea, să dovedești respect și, cel mai important, să fii capabil să gestionezi resursa umană. Când „șefii” nu dau doi bani pe propriii subalterni, eșecul nu este al polițiștilor. Eșecul este al conducerii care, zi de zi, demonstrează că nu este capabilă decât să eșueze. Și asta, dragi cititori, e deja o crimă împotriva bunului mers al unei instituții vitale! (Cerasela N.).
