„Breaking news de la Ploiești! După ani de „împuterniciri” care au sfidat logica și bunul simț, Valentin Matei, eternul și fascinantul director „provizoriu”, a fost, în sfârșit, ejectat. Motivul oficial? „Motive medicale”. Motivul real? O boală rară, endemică în sistemul penitenciar românesc: abuz cronic de putere și nepotism acut. Diagnosticul final a fost pus de ANP și Ministerul Justiției – după ce Corpul de Control a descoperit că unitatea era condusă mai degrabă ca o moșie personală decât ca o instituție a statului. O moșie unde regulile erau flexibile ca un acordeon, iar legea era doar o sugestie amabilă. Dar, atenție, această „trezire” a sistemului nu ar fi fost posibilă fără dezvăluirile curajoase și persistente ale ziarului nostru (Incisiv de Prahova), care a documentat ani de zile abuzurile și ilegalitățile comise de Matei și acoliții săi.
Matei, maestrul combinațiilor: (aici), (aici), (aici),
(aici), (aici), (aici),(aici), (aici), (aici), (aici), (aici), . (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), etc.
Astăzi, în aplauzele colectivului (minus un grup mic de tremurici cu funcții primite „pe prietenie”), a fost prezentat domnul Coșman Doru-Florin, noul director al Penitenciarului Ploiești. O gură de aer curat, într-un loc care mirosea a frică și favoruri, un colț de Românie unde „șpaga” era mai importantă decât Constituția.
Bilanțul „marelui” mandat Mateist: O epopee în 21 de acte (minim!)
Mandatul lui Matei a fost o epopee în 21 de acte – un amestec toxic de telenovelă ieftină, dosar penal cu dedicație și stand-up administrativ de o calitate îndoielnică. Un serial horror cu accente balcanice, unde umorul negru se împletea cu disperarea angajaților.
Totul a debutat cu o „execuție publică”: eliminarea purtătorului de cuvânt cu 15 ani vechime, doar pentru că omul a refuzat să mintă în presă. Rezultatul? A numit în locul lui… soția șoferului personal. Bonus: 50% salariu de merit + vacanță în Turcia. În Penitenciarul Ploiești, loialitatea se plătea cu vârf și îndesat, iar competența era un handicap.
Matei a regizat controale împotriva celor care nu-i cântau în strună. Directorul adjunct M.R.? Pensionat anticipat. Motivul? Nu dorea să devină figurant în filmul „Punctul de lucru o afacere a familiei”. Ofițerul de informații clasificate? Eliminat. Șeful de secție care a îndrăznit să aplice regulamentul? Pensionat sub presiune. Agentul de la centrală care a ridicat tonul? Mutat disciplinar, apoi plecat scârbit. Cine nu tăcea, pleca. Cine tăcea, lua 50% merit. Simplu ca bună ziua!
Apoi, a inventat conceptul de „familie instituțională”. Fin, fină, veri, șoferi, amante, prieteni de pescuit, toți au primit funcții ca la tombola loialității. Statul de organizare? O simplă sugestie, o glumă proastă într-o instituție care ar trebui să fie un model de rigurozitate.
Avizele, notele și avansările se împărțeau doar celor care „știau când să fie darnici”. Criteriile profesionale? Schimbate cu plicuri festive și coșuri de Crăciun. Competiția era acerbă, dar nu pentru posturi, ci pentru atenția șefului.
Sindicatele? Oglinda în care Matei se vedea prea clar. Așa că a spart-o în bucăți. A învârtit oamenii unii împotriva altora, până când dialogul social a ajuns un monolog cu ecou. Un spectacol trist și dezgustător, demn de un regizor ratat.
Șefa serviciului prevenire? Deranja planurile. Soluția? Reclamații peste reclamații, doar-doar pleacă. Dar n-a plecat. Nici frica nu mai ține la infinit.
A schimbat 5 directori adjuncți în 2 ani, record național la „întăriri temporare”. Regula era simplă: „nu execuți, te exmatriculez”. Un carusel al incompetenței și al abuzului, unde singurul criteriu era obediența.
Și ca tacâmul să fie complet, a inventat controlul video de acasă. A vrut camerele penitenciarului pe telefonul personal. Big Brother de Ploiești, ediția „director la domiciliu”. O fantezie umedă a unui director obsedat de control, un coșmar pentru angajați.
A fost implicat până peste cap în scandalul popotei, unde au dispărut 3000 de euro. Acolo unde Matei trece, urmele contabile se șterg singure. Un magician al cifrelor, un maestru al disparițiilor.
Și lista continuă cu deținuți manipulați, deconturi fictive, petreceri decontate ca „protocol”, și o casă renovată cu aceeași firmă care lucra la Berceni. Coincidență? Doar pentru cine crede că Moș Crăciun e inspector ANP.
ANP, trezirea! Cum să transformi o moșie personală in instituție de stat (manualul invers)
Acum, serios vorbind, cum a fost posibil ca toate aceste abuzuri să se întâmple sub nasul ANP? Unde a fost Corpul de Control? Unde au fost mecanismele de supraveghere și control? Sau poate că, în sistemul penitenciar românesc, competența și integritatea sunt considerate defecte, iar obediența și corupția sunt calități esențiale.
S- a încheiat un serial horror. Un mandat de neuitat. A semănat frică, a cules ură și a lăsat în urmă o instituție obosită, suspicioasă și dezbinată.
Coșman Doru-Florin: Misiune imposibilă – Curățenia după uraganul Matei
Astăzi, colectivul respiră din nou. Matei iese din scenă, dar dosarele rămân. Iar noul director are o misiune grea: să curețe după o furtună de orgolii și favoruri. Îi urăm succes, dar îl avertizăm: lupta va fi grea, iar rezistența va fi acerbă.
Tremuricii cu funcții „pe prietenie”: E vremea să vă găsiți alte „prietenii”!
Pentru cei care au servit cu zel regimul „împuternicitului etern”: poate e momentul să vă împuterniciți singuri… la conștiință. Sau, mai bine, să vă căutați alte „prietenii”, pentru că roata se întoarce, iar justiția, chiar dacă mai târziu, ajunge pe la fiecare.
Pe scurt… semnat de o parte a celor cu coloana vertebrală! Și cu sprijinul Incisiv de Prahova, care nu va înceta să dezvăluie mizeriile din sistem!”
Concluzie: Adio, Matei! Să sperăm că ne vom revedea doar in oglinda retrovizoare a justiției! (Cristina T.).
