Emil Păscuț: Transparența, un principiu călcat în picioare în administrația publică
Emil Păscuț, reprezentant al Sindicatului Diamantul, acuză Guvernul de complicitate cu interesele „securiștilor vopsiți” din Ministerul Afacerilor Interne (MAI) și Ministerul Apărării Naționale (MApN), denunțând opacitatea salarizării în aceste instituții și obstrucționarea accesului la informații de interes public.
Secretizarea ilegală a drepturilor salariale: HG 0610/2017 și OMAI S/7/2018, sub acuzare
Potrivit lui Păscuț, drepturile salariale, funcțiile și coeficienții sunt ascunse sub clasificarea „Secret de stat” sau „Secret de serviciu”, în disprețul Legii-cadru a salarizării nr. 153/2017, care prevede „principiul transparenței” și „principiul publicității” veniturilor. La baza acestei opacități stau două acte normative: HG nr. 0610/2017, care stabilește funcțiile și coeficienții de salarizare, și OMAI nr. S/7/2018, care stabilește normele de aplicare pentru Legea 153/2017. Păscuț susține că această secretizare este ilegală, deoarece încalcă Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, care interzice clasificarea ca „secret de stat” a informațiilor în scopul „limitării accesului la informaţiile de interes public” și clasificarea ca „secret de serviciu” a informațiilor „destinate să asigure informarea cetăţenilor asupra unor probleme de interes public sau personal”.
Jocul de-a „Pasarea Responsabilității”: Guvernul, MAI și MApN, complici la menținerea opacității
Păscuț acuză Guvernul, MAI și MApN că se angajează într-un „joc de-a Pasarea Responsabilității”, pasând responsabilitatea declasificării actelor normative de la o instituție la alta, pentru a se asigura că secretizarea este menținută. El prezintă o serie de răspunsuri obținute de Sindicatul Diamantul în urma solicitărilor de declasificare, care demonstrează cum MAI pasează responsabilitatea la Guvern, Guvernul pasează responsabilitatea înapoi la Ministere (MAI și MApN), iar Ministerele refuză să inițieze declasificarea, folosind ca argument tocmai secretizarea pe care petiționarul o contestă.
Abuzul SGG: Guvernul ESTE autoritatea competentă
Păscuț critică argumentul Secretariatului General al Guvernului (SGG) că nu ar fi competent Guvernul să acționeze „din proprie inițiativă”, susținând că Legea 182/2002 este limpede: „Declasificarea… este realizată de… autoritățile publice competente să aprobe clasificarea…”, iar Guvernul este cel care aprobă o Hotărâre de Guvern, nu ministerele care doar o inițiază. El mai arată că propriul Regulament de Organizare și Funcționare al SGG confirmă că SGG, prin „Direcția Specială”, este epicentrul gestionării secretelor de stat, având atribuții clare de a gestiona „actele normative clasificate” și de a întocmi „listele informațiilor clasificate”.
Abuzul MAI/MApN: Argumentul „Act militar” este o Pistă Falsă
Păscuț critică argumentul MApN că HG 0610/2017 ar fi un „act militar”, susținând că Legea contenciosului administrativ definește clar ce este un „act de comandament cu caracter militar”, iar o Hotărâre de Guvern care stabilește funcții și salarii pentru mii de angajați nu este un ordin de comandament militar, ci un act administrativ-normativ.
Concluzie: Refuzul nejustificat ca act de sfidare a democrației și statului de drept
Păscuț concluzionează că, prin acest cerc vicios, Guvernul, MAI și MApN nu doar că își bat joc de un drept fundamental – transparența salarială –, dar comit un abuz evident, cu scopul de a păstra rețele subterane de putere și de control asupra salariaților, dar și asupra fluxului banului public, care să poată fi direcționat doar către niște privilegiați sau retezat la „fraieri”. El dă ca exemple „excelenta” acordată în secret, ca șpagă pentru DGPI și DGA, și sistarea majorării „Bayraktar” pe criterii „secrete”, neprevăzute de lege. Păscuț mai dezvăluie că a trimis cu sindicatul o solicitare în care a cerut să i se comunice câți detașați de la MAI și MApN și câți pensionari militari își fac veacul în Directia Speciala din SGG, considerând că singura cale de a sparge această complicitate a tăcerii rămâne instanța de contencios administrativ, pentru a obliga aceste instituții să respecte legile pe care jurați să le apere. (Cerasela N.).
