În biblioteca virtuală Wikipedia sindicatele sunt prezentate astfel: Un sindicat este o organizație a lucrătorilor, al cărei scop este protejarea drepturilor acestora. Sindicatele active și puternice există pentru a reprezenta interesele salariaților, ele au un rol pozitiv în cadrul întreprinderii al comunității și al întregii societăți. Un sindicat liber, pe care muncitorii sunt stăpâni, reprezintă o trăsătură esențială a unei societăți libere și prospere. Participarea reprezentanților sindicatului la deciziile patronatului prin intermediul federației/sindicat are drept rezultat moralul ridicat al muncitorilor, o fluctuație mai redusă a forței de muncă de la o întreprindere la alta, rezolvarea în comun a problemelor, salarii mai mari și condiții de muncă mult mai bune. Un sindicat nu este o baghetă magică. Sindicatul este puternic doar în măsura în care membrii acestuia sunt uniți și au o comunicare continuă între ei.
Judecătoria Sectorului 5 a reținut în cuprinsul sentinței 19(PJ) din 06.08.2018 că acele prevederi din statutele organizațiilor sindicale care contravin Legii sunt nule de drept, în conformitate cu prevederile articolul 6 alineatul (2) din Legea dialogului social nr.62/2011: (2) Clauzele statutare contrare legilor în vigoare sunt nule de drept.
În aceeași situație se află și cel mai mare sindicat din M.A.I., Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual condus de pensionarul Dumitru Coarnă întrucât articolul 28 din Legea dialogului social prevede că sindicatele apără doar interesele membrilor lor (angajați în activitate în instituția/autoritatea/societatea în cadrul căreia s-a înființat sindicatul). Potrivit surselor naostre, pensionarul Coarnă primește de la SNPPC, lunar, un salariu în cuantum de 10.000 RON pentru funcția de „președinte ales”… cu încălcarea exigențelor impuse de lege ce au fost exprimate și de Curtea Constituțională a României în cuprisnul Deciziei nr.571/2011: „Este neîntemeiată susținerea potrivit căreia art. 3 din lege este neconstituțional, întrucât ar exclude persoanele care exercită o profesie liberală de la dreptul de a constitui și/sau de a adera la un sindicat. În acest sens, se observă, având în vedere natura profesiilor liberale, că persoanele care exercită o profesiune liberală nu prestează activitatea în cauză în temeiul vreunui raport de muncă, ci în baza unor contracte de prestări de servicii în funcție de domeniul în care activează. Calificarea unui contract ca fiind contract de muncă presupune reunirea a trei elemente, respectiv prestarea muncii ca scop primar al contractului, remunerarea muncii depuse și existența unui raport de subordonare. Contractul de muncă trebuie să îl plaseze pe lucrător sub direcția, supravegherea și autoritatea angajatorului său. Curtea de Casație franceză Secția socială, în Cauza Societe Generale, soluționată prin Hotărârea din 13 noiembrie 1996, a stabilit că raportul de subordonare se caracterizată prin executarea unei munci sub autoritatea angajatorului care are îndrituirea de a da ordine și directive, de a controla prestarea muncii și de a sancționa încălcările săvârșite de către angajat. În lipsa raportului de subordonare, relațiile contractuale convenite de părți nu se obiectivizează într-un raport de muncă, ci rămân doar în sfera dreptului civil, eventual comercial. În schimb, angajații sunt părți ale raportului de muncă, raport care este guvernat fie de Codul muncii, fie de legile speciale ce reglementează situația unor anumite categorii de personal.
Prin urmare, în mod evident, rezultă că persoanele care exercită profesii liberale sunt într-o situație juridică diferită față de categoria generică de angajați. Însă, nimic nu împiedică persoanele care exercită profesii liberale să își constituie asociații în vederea apărării și promovării intereselor lor profesionale. Cu privire la critica de neconstituționalitate ce vizează posibilitatea constituirii unui sindicat numai de către angajați provenind din aceeași unitate, Curtea observă că aceasta este o opțiune a legiuitorului justificată de unitatea de interese a acestora. Numai această unitate de interese justifică înființarea unui sindicat, pentru că, în caz contrar, sindicatul nu ar mai contribui la apărarea drepturilor și la promovarea intereselor profesionale economice și sociale ale membrilor lor, ci numai a unora dintre membrii lor.”
Așadar, pensionarul M.A.I. Dumitru Coarnă nu are ce căuta în funcția de președinte sindical ales întrucât este pensionar ci doar ca și angajat în cadul sindicatului. Această interdicție este prevăzută și la articolul 7 alineatul (4) din Statutul SNPPC: Nu pot dobândi calitatea de membri de sindicat persoanele cărora le este interzis prin lege să se constituie în sindicate.
Un alt aspect de nelegalitate observat în cuprinsul statutului SNPPC publicat pe sitte-ul acestui sindicat (https://www.snppc.ro/statut-snppc-b11) constă în faptul că deși calitatea de membru încetează odată cu încetarea calității de angajat în M.A.I., „doritorii” pot cotiza în continuare la acest sindicat pentru a-și menține statutul de membru … legea interzice dar, pe de altă parte, se pare că unele instanțe aprobă. De fapt, statutul SNPPC cuprinde o mulțime de prevederi contradictorii între ele cu privire la dobândirea respectiv încetarea calității de membru în acest sindicat… Un exemplu constă în faptul că pensionarii M.A.I. își pot redobândi calitatea de mebru al SNPPC prin completarea și semnarea unei noi adeziuni în care se obligă să vireze cotizația în contul SNPPC. Prin această metodă, numărul membrilor este crescut artificial, mințindu-se astfel instanțele de judecată pentru dobândirea reprezentativității sindicale (a se observa și articolele Incisiv de Prahova cu privire la falsa reprezentativitate sindicală din M.A.I.)
La articolul 3 al statutului SNPPC se prevede că acest sindicat este constituit și pe principiul „reprezentativității”, în condițiile în care la nivelul Inspectoratului General al Poliției Române SNPPC nu deține numărul de membrii necesari obținerii reprezentativității (50%+1). O recunoaște IGPR-ul prin adresa nr.153.954 din 21 noiembrie 2018: „la data de 31.10.2018 existau un număr total de 5.081 angajaţi, din care 4.950 poliţişti, 130 angajați în calitate de personal contractual şi un funcţionar public. […] iar la nivelul I.G.P.R. – aparat central, se rețin cotizații pentru următoarele sindicate, astfel: Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I.–643 rețineri […]”.
În urma unui mesaj text primit pe telefonul mobil cu privire la co-participarea membrilor SNPPC la plata cheltuielilor de judecată în cauze care privesc acordarea de drepturi sau recunoașterea unor drepturi (litigii/conflicte de muncă). Astfel că, pentru un caz singular SNPPC ajută membrul cu suma de 700 RON pentru plata onorariului avocatului (cheltuieli de judecată) iar pentur acțiui colective suma suportată de acest sindicat este de 2.000RON.
L-am contactat telefonic pe domnul Tilă Victor, președinte SNPPC-Ialomița (întrucât din acest județ am primit informația) care a susținut că aceste sume pentru sprijinirea membrilor de sindicat în fața instanțelor de judecată sunt prevăzute în statutul sindicatului. Ne-am uitat în statutul SNPPC publicat pe sitte-ul acestui mare sindicat din M.A.I. și nu am găsit aceste sume ci doar faptul că SNPPC își sprijină, necondiționat, membrii cotizanți… Așadar, un sindicat care susține în spațiul public că „are peste 40.000 membrii” nu are banii necesari pentru susținerea necondiționată, în totalitate a membrilor săi activi din M.A.I. (cu fonduri complete pentru fiecare conflict de muncă)? Sau banii sindicatului sunt folosiți mai mult pentru salariile uriașe oferite conducătorilor, competiții sportive și de pescuit sportiv care implică costuri uriașe și mai puțin pentru protejarea și câștigarea drepturilor membrilor SNPPC?
Până la urmă și sindicalismul românesc este o afacere… o afacere în care cei mici cotizează ori-de-câte-ori li se cere iar cei mari se înfruptă copios din buzunarele celor mici. În această afacere sunt implicate și instituțiile, autoritățile, societățile care creează conflicte juridice artificiale oferind astfel ocazia afaceriștilor-sindicali ocazia „să iasă la rampă” cu noi declarații publice prin care să-și arate interesul față de membrii, ceilalți oameni… Este un cerc vicios, manipulator, în care cei mici sunt distrași de la problemele reale și, în același timp, buzunăriți atât de sindicate cât și de angajatori.
Alexandru Firicel
