EXCLUSIV/DEZVOLTAREA CORUPȚIEI ÎN RÂNDURILE ANGAJAȚILOR M.A.I. CU AJUTORUL PSIHOLOGILOR ȘI A PSIHOLOGIEI. ANALIZĂ

0
582

Nu se poate să combați/încetinești un flagel antisocial precum fenomenul corupției instituționalizate fără a înțelege, mai întâi, „istoria și psihologia corupției”. Tocmai de aceea ne-am propus în acest articol să evidențiem, cu probe și pe baza științei psihologiei modul în care oamenii (angajații M.A.I.) sunt obligați să participe la menținerea și dezvoltarea corupției instituționalizate.

Drepturile fundamentale ale persoanei la conștiință și libertate de exprimare, teoretic, nu pot fii îngrădite decât prin Lege, particularitățile fiecărui caz referitor la aceste libertăți fundamentale aparținând instanțelor de judecată… instanțe care se confruntă nu doar cu o jurisprudență contrară Legii, contradictorie (opinii divergente ale instanțelor de judecată) ci și cu o legislație ambiguă fiindcă, este foarte greu să stabilești într-un timp relativ scurt adevăratele particularități care au stat la baza declanșării unei acțiuni în instanță în ceea ce privește libertatea de exprimare și de conștiință.

Astfel că, se ajunge în situația în care „bunele intenții se transformă în rele intenți” (proverb popular) iar dintr-un impuls de moment de avertizare publică provenit din modul în care persoana a înțeles să își formuleze și justifice acțiunea  de avertizare devine cel puțin anevoioasă întrucât știința psihologiei este interpretată „altfel”.

Mai în glumă, mai  în serios, să nu uităm că marile revelații științifice și sociale care au revoluționat Umanitatea au fost aduse de persoanele „altfel”, geniale, ieșite din tiparul cotidian și al mentalității „de turmă” fapt pentru care au și fost catalogați: „nebuni”. Un astfel de exemplu este poetul, nuvelistul, criticul american Edgar Allan Poe (1809-1849) care, deşi suferea din copilărie de „tulburare mintală”, un diagnostic precis nu i-a fost stabilit niciodată. Am putea spune că geniile sunt precum „mințiile mari închise în trupuri mici”…

Psihologia clinică reprezintă o abordare individualizată a subiectului uman aflat într-o situație unică și particulară, cu referire la starea lui de sănătate și boală. Obiectivele acesteia sunt de a identifica factorii psihologici implicați în boală, terapia necesară, precum și orientarea lui ulterioară cu scopul reintegrării socio-profesionale. Implicațiile psihologice clinice sunt necesare deoarece, orice boală, indiferent de gravitatea sa constituie o experiență negativă. Această experiență diferă de la o persoană la alta, în funcție de structura personalității clientului, de momentul evolutiv al bolii, de gravitatea acesteia, de trecutul și istoria sa individuală. Ea poate duce la apariția de noi simptome. Ele pot apărea ca expresie a trăirii suferinței și reacției omului la afecțiunea propriu-zisă, fără a cere ajutorul specialiștilor în domeniu.

Pornind de la acest aspect definitoriu al psihologiei aplicate și experimentale, orice: înțepătură/mușcătură de insectă, zgârietură, răceală ș.a. mici afecțiuni ne afectează nu doar corpul ci și mintea fiind necesară intervenția unui psiholog clinician. Adică, ar trebui să stăm mai mult la psiholog decât în oricare altă locație cotidiană (serviciu, domiciliu). Într-un capitalism (cu precădere sălbatic ca cel din România) „de mâna a II-a” trebuie să faci bani chiar cu riscul de a deturna scopul și obiectivele profesiei, precum deturnarea polițiștilor, militarilor, magistraților, funcționarilor publici de la scopul lor (aplicarea și protejarea legii) în persoane care încalcă flagrant Legea și drepturile fundamentale doar pentru satisfacerea unor interse personale a conducătorilor de instituții/politicieni/grupurilor de crimă organizată. Iar acest deziderat nu poate fii pus în practică decât cu ajutorul „științei negre”.

A Sociological Philosophy of Education susținea, prin 1928: „Treaba profesorilor nu este numai să administreze școlile, ci să administreze lumea.” Pe 11 aprilie 1933, Max Mason, președintele fundației Rockefeller, a anunțat că este în desfășurare, cu sprijin major din partea Fundației, un vast program național care urmărește să obțină „controlul asupra comportamentului uman”. Școala era pilonul central în acest program. Gândirea lui a fost îmbrățișată și susținută cu entuziasm de mari savanți și de interese economice puternice. Muller a primit premiul Nobel și și-a declarat ideea într-un text concentrat, de 1500 de cuvinte, intitulat Manifestul geneticienilor, semnat de 22 de biologi de primă mână din Statele Unite și Marea Britanie. Ideea de bază a documentului era că  statul ar trebui să separe în mod activ materialul reproducător valoros de masa de material fără valoare evolutivă. Ca să simplificăm, pe treapta cea mai de jos a prelucrării instituționale, copiii deștepți trebuiau să fie despărțiți de cei proști; conceptul lui Horace Mann, clasa școlară în care sunt reprezentate toate nivelurile sociale astfel încât să rezulte armonie socială, era acum în mod oficial decedat, fiind încă utilizat exclusiv în scop retoric. Cu câteva luni înainte ca Manifestul geneticienilor să înceapă să fie vehiculat agresiv, un director executiv din cadrul Asociației Naționale pentru Educație a anunțat că această organizație intenționa să obțină prin educație ceea ce dictatorii Europei încercau să realizeze prin forță și cu de-a sila. În această transformare au fost trei pietre de hotar: 1. Un extins proiect de futurologie, intitulat Designing Education for the Future; 2. The Behavioral Science Teacher Education Project; 3. Lucrarea în mai multe volume a lui Benjamin Bloom, Taxonomy of Educational Objectives, un manual enorm, cu mai mult de 1000 de pagini, sintetizat din experiența lui Bloom la Universitatea din Chicago. Ulterior, această lucrare a influențat absolut toate școlile din America. Strădania monumentală a lui Bloom este opera unui adevărat savant nebun, reprezentând, după cum chiar el se exprima, „un instrument de clasificare a comportamentelor, gândurilor și sentimentelor dezirabile, care trebuie obținute ca rezultat al unei unități de instrucție”. Indiciul care dă de gol intențiile reale ale acestor mașinațiuni este partea aceea cu „gândurile și sentimentele”. Fascismul s-ar fi mărginit să încerce să controleze acțiunea, comportamentul, dar, după cum am fost avertizați în 1984 de către Orwell, ceva mult mai întunecat se dezlănțuise în subterană.

În concordanță cu noua tehnologie a „psihologiei comportamentale”, copiii urmau să învețe cu forța să simtă „corect”, să gândească „adecvat”, să se comporte „corespunzător”, iar atitudinile „nelalocul lor”, aduse de acasă, trebuiau „remediate”. O poțiune sinistră, demnă de doctorul Frankenstein, fierbea cu bulbuci în întuneric, în împrejurimile nevinovatelor școli din întreaga țară. Pe toate treptele de școlarizare s-a permis efectuarea, fără anunțare și informare publică, a unei varietăți de experimente asupra copiilor.

       Epopeea dementă a lui Bloom amintește de The Complete System of Medical Police, o ideologie medical-politică elabo-rată de un alt doctor cu probleme la etajul superior, neamțul Johann Peter Frank, și adoptată de Prusia spre sfârșitul secolului al XVIII-lea; politicile izvorâte din ea solicitau tuturor cetățenilor să-și spioneze în mod perpetuu concetățenii pentru a identifica orice semn de patologie (chiar și simptome banale de genul strănutului), existând obligația legală de a raporta imediat către autorități toate aceste simptome, în așa fel încât autoritățile să poată lua măsurile medicale adecvate. Al doilea stâlp al acestei mișcări de schimbare dirijată, Designing Education for the Future, înșeală grav așteptările cărora le dă naștere titlul benign și răsplătește din plin eforturile de lectură critică, disciplinată a acestei proze semianalfabete. Emanație a Biroului Statelor Unite pentru Educație, redefinea noțiunea de „educație” în manieră prusacă: educația este „un mijloc de a realiza scopuri economice și sociale importante, cu caracter național”. (emanație ce se regăsește și în legea educației naționale nr.1/2011: Art. 2. – (1) Legea are ca viziune promovarea unui învățământ orientat pe valori, creativitate, capacități cognitive, capacități volitive și capacități acționale, cunoștințe fundamentale și cunoștințe, competențe și abilități de utilitate directă, în profesie și în societate. (2) Misiunea asumată de lege este de formare, prin educație, a infrastructurii mentale a societății românești, în acord cu noile cerințe, derivate din statutul României de țară membră a Uniunii Europene și din funcționarea în contextul globalizării, și de generare sustenabilă a unei resurse umane naționale înalt competitive, capabilă să funcționeze eficient în societatea actuală și viitoare. (3) Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualității umane, în formarea personalității autonome și în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea și dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetățenească activă în societate, pentru incluziune socială și pentru angajare pe piața muncii.) „Mai aflăm din BSTEP că „experimentele chimice” pe minori vor deveni practică universală după 1967, o evidentă prefigurare a utilizării Ritalinului, Adderolului și a altor „intervenții” chimice atât de obișnuite astăzi în viața școlară a tot mai multor copii. Viitorul pe care îl propune documentul este unul în care o elită restrânsă ca număr va controla tot ceea ce este important, iar democrația participativă va dispărea, fiind redusă la un banal drept de vot în campaniile electorale, campanii la care nu pot participa decât candidați atent pre-selectați pentru a nu impune dificultăți direcției dorite. În această viziune, politicienilor li se permite să amenințecu schimbări majore oricât vor în timpul campaniilor electorale, dar nu li se permite să facă, odată ajunși în funcție, decât o părticică simbolică din tot ce au promis în campanie.

       Școala postmodernă, continuă BSTEP, va valoriza și va cultiva cu atenție maximă „atitudinile și aptitudinile compatibile cu o lume în care nu se muncește”, cum ar fi „cultivarea plăcerii”. (mai multe detalii găsiți pe pagina de internet ANACRONIC).

V-am prezentat o scurtă „ideologie psihologică” ce emană din gândirea politică și care are ca scop final inducerea populației strict către „produsul finit”: gândire, emoții controlate strict în beneficiul unei colectivități restrânse (păturii conducătoare) așa cum dealtfel observăm că se întâmplă la nivelul fiecărei instituții românești: executanții care nu îndeplinesc doleanțele șefilor sunt îndepărtați (mutați, detașați, eliberați din funcție).

Iar în școlile de profil ale M.A.I. se induce în mentalul elevilor și studenților „cultul șefului”. Adică: „tot ceea ce zice șeful e bine” (chiar dacă este ilegal), „orice face șeful e bine”, „să te lege pe tine nu, pe șeful” și „șeful are întotdeauna dreptate, tu nefiind decât un executant prost care trebuie să faci doar ce vrea șeful”. Un mental activat și controlat de cuvântul „șeful”.

DAR CUM SE AJUNGE, PRACTIC, LA UNIFROMIZAREA ANGAJATULUI M.A.I. „DUPĂ CHIPUL ȘI ASEMĂNAREA ȘEFULUI”?

 

Păi, cu ajutorul psihologiei aplicate (experimentale, clinice) așa cum v-am prezentat maisus definiția psihologiei clinice. Mai exact, angajatul care nu se supune regulilor impuse de șef (discutăm strict despre ilegalități – acele dispoziții/ordine ilegale) beneficiază de o prezumție de „dezadaptat” adică este „oaia neagră” ce trebuie „albită” sau „tăiată” (îndepărtată din turmă) pentru a nu „afecta” și celealte „oi” care se pot răzvrăti.

În M.A.I. se aplică o singură Lege: (ordinul/instrucțiunea/dispoziția ministrului/șefului) toate celelalte acte normative de rang superior fiind „neinteresante”. Astfel că, pentru a controla Poliția Judiciară și polițiștii în general, șefii din M.A.I. (care, la rândul lor sunt impuși prin relații de cumetrie sau politici, după caz) și-au făcut propria Lege: Ordinul 190/2004 privind soluționarea petițiilor și Ordinul 257/2007 privind activitatea de psihologie în M.A.I. (abrogat în prezent de Ordinul 23/2015). Vă reamintim faptul că abia după o perioadă de un an de zile de la emiterea OMAI nr.23/2015, statutul polițistului a început „să fie ciupit” cu ordonanțe de urgență prin care s-a oferit o oareșicare legitimitate acțiunilor psihologilor în M.A.I. – o legitimare a intruziunii nejustificate a M.A.I. și a șefilor în activitatea de psihologie.

  1. Prin ordinul 190/2004 (nesecret, nepublicat, inexistent juridic) s-a ordonat angajaților M.A.I. ca „datele nereale, ambigue din cuprinsul petițiilor” să fie clasate. Adică, dacă o personaă are informații cu privire la infracțiuni/ilegalități petrecute ori posibil în curs de desfășurare să nu fie luate în considerație, infractorii din M.A.I. putând să își continue liniștiți activitățile infracționale/abuzive/ilegale fiindcă „informațiile nu se confirmă”… că așa vrem noi.
  2. Același ordin 190/2004 susține că dacă o persoană a fost odată diagnosticată cu „tulburări psihice” toate petițiile viitoare îi sunt clasate ca fiind formulate de o persoană „fără discernământ”. Însă, dacă ne uităm în Legea sănătății mintale nr.487/2002 – art.14 alin.(2) Faptul că o persoană a fost îngrijită ori spitalizată în trecut nu justifică un diagnostic prezent sau viitor de tulburare psihică.). Deci, medicina și legea nu recunosc prevederile OMAI nr.190/204 privind persoanele cu tulburări psihice.
  3. Ordinul 257 și Ordinul 23 nu au sustenabilitate în Legea 213/2004 privind activitatea de psihologie și nici în normele de aplicare ale acestuia. De fapt, M.A.I.-ul prin emiterea unei „biblioteci de norme infralegale” (ordine, instrucțiuni, dispoziții) publicate și nepublicate prin care se completează și modifică Legea a urmărit să își impună propria Lege care evidențiază interesele personale ale șefilor din această instituție. În esență, facem orice vrem, în orice domeniu, fiindcă putem. am putea spune că M.A.I.-ul este o Inchiziție modernă

Așa că, în contextul necesității declarării unei persoane ca fiind „cu probleme psihice” de către angajații M.A.I. care comit: abuzuri, ilegalități, infracțiuni (strict pentru a se sustrage repercusiunilor Legii), a fost inventat Ordinul 257/2007 și, ulterior, Ordinul 23/2015 în care șefii și-au format o opinie despre cum arată „comportamentul criminogen” (cu precădere cel al al avertizorului public, al dizidentului), persoană ce trebuie îndepărtată imediat din sistem. Bineânțeles că indivizi „certați cu psihologia” precum: Stan Eugen (polițistul pedofil), Constantin Aurelian (polițistul menținut ascuns timp de 2 ani în DGPMB cu încălcarea Deciziei CAB-Secția Penală), șefii și subordonații lor care comit: ilegalități, abuzuri, infracțiuni trebuiesc protejați.

Petru atingerea acestui deziderat se apelează la angajații „psihologi” din M.A.I., persoane care: pentru a-și menține funcțiile, accede în carieră, obținerea salariului lunar dar și a altor beneficii: premii lunare și anuale, grade „de polițist” etc. sunt dispuse să încalce etica și deontologia profesională, chiar dacă îmbolnăvesc ilegal o persoană prin fabricarea de diagnostice mincinoase dar care evidențiază că „șeful are întotdeauna dreptate”, „psihologii” nefiind altceva decât „instrumentul prin care argoul managerial din M.A.I. este transcris într-un  limbajul științific”.

PENTRU ACEASTĂ ANALIZĂ A FOST SOLICITATĂ ȘI IMPLICAREA M.A.I. ȘI A UNOR STRUCTURI DIN M.A.I. CARE, ÎN ESENȚĂ, REFUZĂ SĂ RĂSPUNDĂ.

Ei bine, deși legislația europeană privind protecția datelor personale s-a modificat, deși prelucrarea datelor personale trebuie efectuată cu acordul persoanei vizate/tutorelui (consimțământul scris, neechivoc) mai ales în situațiile care incumbă actul medical și psihologic, în M.A.I. aceste prevederi nu se respectă ci doar: „faci ce zice/vrea șeful”. Mai exact, angajatul din M.A.I. are statutul „vitei trimise la înjunghiere” ori-de-câte-ori zice/vrea șeful, fiindcă „ordinul se execută nu se discută”.

  1. Prin adresa nr.1325503/30.07.2018, M.A.I. recunoaște faptul că cele 2 pagini ale scrisorii care cuprinde „legislație” și „drepturi și obligații” se rezumă la: „Beneficiarii evaluărilor psihologice în ceea ce privește demersurile pentru numiri, promovări sau mențineri pe funcție sunt structurile de resurse umane, care verifică respectarea prevederilor legale proiectate în fișele posturilor, prin întocmirea de ordine și dispoziții în acest sens.”
  2. I.G.P.R.-ul se contrazice singur în adresa nr.395817/31.07.2018 semnată de polițisto-psihologii Verza Cristina și Mocanu Nicoleta: pe de o parte se susține că în această entitate este respectat Regulamentul UE privind protecția datelor personale ce a intrat în vigoare la data de 25 mai 2018 pentru ca apoi să susțină că „normele lor interne” nu contravin acestui Regulament. Păi din moment ce OMAI nr.23 a fost emis în anul 2015 în care se încalcă dreptul polițistului la „consimțământul liber exprimat” prin obligativitatea acestuia de a lua parte, ori-de-câte-ori se ordonătestarea acestuia la testări și lipsa dreptului angajatului M.A.I. de a contesta la un psiholog din afara M.A.I. (doar la „psihologii M.A.I. ai dreptul să contești și numai acel aviz psihologic căci toate celelalte înscrisuri care au stat la baza emiterii Avizului sunt sustrase persoanei) iar Regulamentul UE privind protecția datelor cu caracter personal în anul 2016 statuează imperativ că prelucrarea datelor cu caracter personal fără consimțământul liber exprimat al persoanei este ilegală (chiar infracțiune), cum puteți minții cu nerușinare „polițiștelor” și „psiholoagelor” că respectați Legea?
  3. În adresa nr.254725/27.07.2018 D.G.P.M.B.-ul susține că protecția datelor personale a subiecților psihologici revine în exclusivitate M.A.I.-ului, chiar dacă și DGPMB-ul este operator de date cu caracter personal. De fapt, această adresă evidențiază faptul că DGPMB-ul prelucrează ilegal datele cu caracter personal ale angajaților M.A.I. dina ceastă structură… și „scapă porumbelul din gură”: „Operatorul responsabil cu reglementarea activității psihologice, conform Legii, este M.A.I.” Nicio Lege din domeniul psihologiei nu îi dă voie vreunui ministru să „facă legi proprii”… dar, pentru că M.A.I.-ul este „stat în stat”, orice se poate.

       I.G.S.U., IG.J.R. și I.G.P.F. nu au răspuns solicitării ceea ce demonstrează faptul că în aceste entități „militarul nu are niciun drept” (mai ales la conștiință respectiv liberate de exprimare) acesta fiind un veritabil „cobai psihologic”. Să nu uităm că Poliția de Frontieră provine din foștii grăniceri (structură a M.Ap.N.-ului preluată de M.A.I.) și care și-a menținut aceeași mentalitate comunistă de dinainte de 1989.

Pentru a ne finaliza studiul și formula o analiză pertinentă a fost înaintat un nou demers către structurile M.A.I.:

  1. sumele de bani alocate și transmise Colegiului Psihologilor din România pentru fiecare an: 2015, 2016, 2017, 2018 cu titlu de cotizație pentru angajații M.A.I. care desfășoară activități de psihologie în M.A.I.
  2. sumele de bani alocate și transmise Colegiului Psihologilor din România/altă autoritate/entitate de drept public/privat/terț pentru fiecare an: 2015, 2016, 2017, 2018 cu titlu de achiziție teste pentru activitatea de psihologie din M.A.I. Au fost aceste teste achiziționate pentru toate enitățile/structurile aflate în subordinea/coordonarea M.A.I.? Vă rugăm să ne comunicați autoritatea/entitatea/terțul de la care ați achiziționat testele pe care le uzitează persoanele care desfășoară activități de psihologie în M.A.I.;
  3. Denumirea testelor de la pct.ul 2, achiziționate în anul:2015, 2016, 2017, 2018.
  4. Testele de la pct.-ul 3 (în cazul în care au fost achiziționate) au fost distribuite tuturor psihologilor din M.A.I. și structurile aflate în subordine/coodonare?;

Având în vedere că în anul 2017 și, ulterior, în anul 2018, presa a evidențiat faptul că în M.A.I. au fost ascunși perioade îndelungate de timp (sub uniforma de polițist în D.G.P.M.B.) 2 infractori periculoși (Stan Eugen și Constantin Aurelian) respectiv faptul că (potrivit presei) la conducerea unor IPJ-uri (precum Mototolea Cornel – IPJ Galați) se află indivizi ce au legături strânse cu lumea interlopă, vă solicităm să ne comunicați modalitatea concretă /modalitățile concrete prin care psihologii M.A.I. depistează și soluționează comportamentul deviant.

 

Ei bine, aici răspunsurile sunt îngrozitoare căci se evidențiază faptul că în M.A.I. se practică nu doar utilizarea banilor din buzunarul angajaților la negru ci și faptul că „fiecare face cum îl taie capul” doar în M.A.I. și Poliție noi ne facem Legile:

 

  1. Singura entitate M.A.I. care a plătit cotizațiile persoanelor care desfășoară activitățile psihologului a fost IGPF-ul. Celelalte structuri interpelate, nu. Așadar, în M.A.I. dacă vrei să fii psiholog cu drept de liberă practică trebuie să îți plătești singur cotizația către Colegiul Psihologilor din România. În caz contrar îți pierzi dreptul de a profesa dar și funcția pe care ai obținut-o prin concurs/examen.
  2. Niciuna dintre structurile interpelate nu au comunicat denumirea testelor psihologice achiziționate ceea ce conduce la concluzia că mint că ar fii achiziționat testele.

Să nu uităm că însuși ministrul Carmen Dan a recunoscut public în ianuarie 2018 că testele psihologice din M.A.I. sunt expirate… dar, mai ales, faptul că politicienii, secretarii din ministere nu susțin examinări psihologice înainte de a fii numiți în funcțiile de conducere/politicie .

  1. „Comportamentul deviant” este stabilit de șefi prin intermediul psihologilor, exclusiv în baza Ordinului MAI nr.23/2015 și a dispoziției secretarilor MAI nr.8042/2018.

 

CONCLUZIE

Aptitudinilie psihologice ale angajaților nu trebuie să depășească „nivelul mediu” de inteligență. Niciun șef nu își dorește să fie detronat de veun subaltern ci să existe cât mai mult în funcție (dacă se poate în cea mai înaltă funcție)… un „împăratul Nero” modern din M.A.I. și Poliție. Subalternii inteligenți, curioși, vocali sunt imediat diagnosticați „cu un comportament dezadaptativ” (care contravine intereselor șefilor) iar cei care dau șpăgi pentru a le fii ascunsă inaptitudinea psihologică (cei care au „pile”) sunt menținuți îăn activitate și chiar promovați.

Cultul/idealul de angajat M.A.I. constă a a fii sufiecient de puternic încât să încasezi un glonte la locul de muncă și suficient de slab încât să nu ripostezi în fața abuzurilor și ilegalităților șefilor, cu atât mai mult să gândești măcar că „șeful este corupt iar locul lui este la închisoare nicidecum într-o instituție a statului român”.

Iar pentru a se atinge acest deziderat, elevilor din școlile M.A.I. le este insuflat „cultul șefului” și menținut prin teste psihologice fabricate de indivizi obscuri dar „șefi” – un fel de Himmler modern. Astfel că, cei care „se deșteaptă” pe parcurs sunt înlăturați din sistem fiindcă nu corespund psihologic statutului de „angajat M.A.I.”… iar cei care au suficientă tărie: să tacă, să se ascundă respectiv să își lingușească șeful vor obține, într-un final, o pensie de serviciu și/sau doar o pereche de brățări din oțel inoxidabil.

 

(Va urma)

 

Alexandru Firicel – șef Departament Investigații

 

N.R. Prezentul articol prezintă o nouă dovadă că România s-a întors la mentalitatea stalinistă și nazistă în care orice acțiune care nu corespundea „doctrinei de partid” respectiv „culturii șefului” era sancționată prin excluderea din societate și încarcerare în instituții izolatoare… perioade de timp negre pentru societate dar care s-au întors cu ajutorul progeniturilor foștilor securiști care au fost impuse de „revoluționari” la cârma instituțiilor statului și în clasa politică actuală.

CPS_primim_raspuns_de_la_DIRP

IGJR 583

IGSU – Raspuns solicitare

IP 8274 – ZIARUL INCISIV DE PRAHOVA – ALEXANDRU FIRICEL

Rasp m.a.i. activ psiho in MAI 3007

Raspuns DGPMB nr_25475

Raspuns DGPMB_SIRP nr. 202337 – Solicitare ALEXANDRU FIRICEL

Raspuns Incisiv Ph info Centrul psihosoc 0308

 

Rfuz IGPR 395817

 

 

 

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here