De la „problemă internă” la „promovare la Grup” – sport extrem în corporație
Unde se termină ignoranța și începe complicitatea? Unde se trage linia între „n-am știut” și „am acoperit elegant”?
Seria de dezvăluiri despre combinațiile, relațiile de influență și încrengăturile din interiorul Coca-Cola HBC România (vezi, între altele, materialele publicate de Incisiv de Prahova:
https://www.incisivdeprahova.ro/2026/03/11/coca-cola-ploiesti-raul-de-bani-murdari-si-bule-vandute-scump-cum-a-transformat-nan-fericirea-in-fecale-legale-si-toxicologie-de-lux/
https://www.incisivdeprahova.ro/2026/03/30/nan-maestrul-forajelor-fantoma-coca-cola-ploiesti-o-fabrica-de-cosmaruri-cu-apa-neconforma-si-autoritati-conforme-cu-spaga/
https://www.incisivdeprahova.ro/2026/05/08/tic-tac-ul-disperarii-baronul-nan-si-reteaua-de-la-coca-cola-ploiesti-au-inceput-numaratoarea-inversa-spre-beciul-domnesc/ )
pare să fi început să zgâlțâie, măcar la nivel de imagine, imperiul de sticlă.
Oficial, nimeni nu recunoaște nimic. Neoficial, unele personaje „incoveniente” sunt brusc avansate la misteriosul „Grup”, în ceea ce este servit ca „promovare” și „recunoaștere a meritelor”. În traducere liberă de corporație: problema nu se rezolvă, se mută. Dintr-un birou în altul, dintr-o structură în alta, cu speranța că obosește lumea întrebând.
Schema e clasică: când devii prea vizibil, nu ești aruncat pe geam, ești suit la etaj. Cu titlu mai pompos, responsabilități vagi și așteptarea discretă că, la un moment dat, vei pleca singur. Sau vei deveni suficient de „diluat” în Grup, încât să nu mai deranjezi.
„Exilați” la Grup, dar cu cafeaua, mașina și comoditățile din România
Articolele de investigație despre Coca-Cola HBC România au arătat o parte din încrengături. După aceste dezvăluiri, unele nume grele nu mai apar, oficial, pe statele de plată din România. Dar, potrivit informațiilor din interior, culmea: oamenii respectivi continuă să lucreze… tot din birourile companiei din România.
Aceiași „transferați la Grup” beau în continuare cafeaua plătită de firma din România, folosesc mașinile puse la dispoziție aici, beneficiază de aceleași facilități, ca și cum nimic nu s-ar fi schimbat, în afară de titulatură și codul de cost.
Întrebarea, inevitabilă, sare în aer fără să mai aștepte răspuns:
Oare instituțiile statului – în special ANAF – observă această jonglerie? E normal ca persoane care, teoretic, nu mai activează în entitatea din România să se bucure, practic, în continuare de resursele și infrastructura ei?
Sau, poate, la nivel de formular și bilanț, totul e „aliniat”, iar realitatea din teren e doar un detaliu colateral?
Rețeta influenței: pleci, dar îți lași oamenii în priză
Mutarea la Grup nu rupe, de fapt, controlul. Potrivit informațiilor din interior, cei promovați „în sus” își lasă în urmă oamenii de încredere, loiali până la slugărnicie, gata să execute orice ordin venit „de sus”, chiar și atunci când „susul” nu mai e, formal, în organigramă.
Metoda seamănă izbitor cu ce vedem de ani de zile în sistemul public: șefuțul e promovat, dar își lasă locul „rezervat”, prin intermediul succesorului, ales nu pentru competență, ci pentru docilitate.
Dacă mutarea la Grup nu iese cum trebuie, drumul de întoarcere e deja pavat: oamenii tăi sunt acolo, controlează butoanele, păzesc scaunul cald.
Așa se explică de ce mulți angajați percep aceste transferuri nu ca pe o epurare, ci ca pe o „rotire de cadre” de inspirație vechi-regim: toți aceiași, doar birourile și laptopurile se schimbă.
Cazul Dragoș Nan Antim: de la „moșier de fabrici” la „îngrijitor de active” la Grup
Un exemplu emblematic este Dragoș Nan Antim, descris în presa locală ca „mare moșier de fabrici” la Coca-Cola Ploiești (vezi și:
https://www.incisivdeprahova.ro/2025/06/25/coca-cola-imperiu-al-mizeriei-de-ce-ne-asfixiaza-ploiestiul-cu-miros-de-plastic-ars-bomba-e-gata-sa-explodeze/
https://www.incisivdeprahova.ro/2025/06/30/coca-cola-ploiesti-paradisul-infractorilor-cu-diploma-si-garda-de-mediu-pe-post-de-majordom/
https://www.incisivdeprahova.ro/2025/07/03/coca-cola-ploiesti-panica-la-imperiu-controale-inopinate-descopera-mizeria-directorul-suna-disperat-la-politicieni/ ).
Timp de 14 ani, Nan a fost, conform relatărilor, un fel de stăpân absolut peste fabrică și împrejurimi, înmulțindu-și proprietățile aproape miraculos, „ca Harap Alb”, în paralel cu „grija” față de moșia Coca-Cola și față de moșiile proprii și personale.
Acum, povestea continuă cu o „promovare” la Grup, pe funcția de Group Asset Care Manager – un titlu care sună a ceva între „îngrijitor de fabrici” de lux și gardian filosof al activelor strategice.
Dincolo de limbajul lucios, realitatea pare să fie următoarea: omul care a știut să-și gestioneze foarte bine propriile resurse a ajuns să gestioneze… alte resurse, dar cu sigla Grupului lipită deasupra.
În limbaj corporatist, moșiile devin „portofolii”, aranjamentele devin „experiență în administrare de active”, iar trecutul se rescrie frumos în PowerPoint. Nu mai contează ce ai făcut, ci cum îți botezi funcția: dacă sună a strategie globală, restul detaliilor se pierd în traducere.
Basme cu gaz, subordonați și salarii „cu dedicație”
Potrivit informațiilor primite din interior, oamenii par să fi prins curaj și au început să vorbească. Se povestește, de exemplu, că la una dintre proprietățile sale, Dragoș Nan s-ar fi racordat la gaz cu ajutorul propriilor angajați, trimiși să rezolve „cazul”. O folosire „creativă” a resursei umane, dacă aceste relatări se confirmă.
Mai mult, chiar și după plecare, ar fi lăsat în urmă reguli nescrise, dar respectate „cu litera de lege”: măriri salariale doar pentru „ai lui”, nu pentru toți angajații, cum ar fi firesc într-o companie care se pretinde modernă. Un fel de feudă contemporană, în care vasalii credincioși sunt recompensați, iar restul privesc de pe margine.
Și când ne aducem aminte câți oameni – rude, apropiați, „ai casei” – au fost aduși în fabrică de-a lungul timpului, întrebarea devine și mai apăsată: câți muncesc, de fapt, pentru fabrică și câți servesc, în realitate, alte interese?
„Securistul” de serviciu și arta de a masca tot
În acest tablou, apare un alt personaj, pomenit în relatările din interior: Ionuț Cristian Popescu, prezentat de surse ca un fel de „securist” al sistemului intern, omul care ar ști să mascheze, să acopere, să dreagă aparențele.
Dacă acuzațiile sunt reale, rolul său ar fi nu de a clarifica, ci de a acoperi urmele: să nu se vadă cine muncește unde, cine folosește ce, cine e plătit de cine și, mai ales, de ce.
Scaunul lui Nan, ținut cald: intră în scenă Adrian Coman
Ca orice „moșier” corporatist bun, Dragoș Nan nu a plecat lăsând tronul gol. Și-a lăsat, susțin sursele, un înlocuitor de încredere: Adrian Coman.
Coman a renunțat la poziția de Director de Operațiuni la o multinațională de detergenți din zonă pentru a veni Director de Fabrică la Coca-Cola Ploiești. În termeni galanți, un pas lateral strategic; în termeni cinici, a dat „pasărea din mână” pe „pasărea de pe gard”, dar cu misiunea clară: să curețe și să spele urmele moșierului Nan.
Scaunul trebuie să rămână cald, nu gol. Iar cine vine după „baron” nu vine să reformeze sistemul, ci să nu dărâme decorul.
Forajul numărul 3: „miracolul” prin care apa devine, poate, legală
În tot acest timp, la Ploiești se așteaptă finalizarea construcției noului foraj numărul 3, care vine să îl înlocuiască pe fostul foraj numărul 3 – o numerotare demnă de un banc cu ingineri – pentru ca, în sfârșit, exploatarea apei să poată intra în legalitate, inclusiv în ceea ce privește potabilitatea.
Subiectul forajelor și al apei neconforme de la Coca-Cola Ploiești a fost deja disecat amplu în investigațiile Incisiv de Prahova (vezi:
https://www.incisivdeprahova.ro/2026/03/30/nan-maestrul-forajelor-fantoma-coca-cola-ploiesti-o-fabrica-de-cosmaruri-cu-apa-neconforma-si-autoritati-conforme-cu-spaga/ ).
Rămâne de văzut dacă noul foraj este o revenire la legalitate sau doar o nouă perdea de fum tehnică, pentru ca povestea „apei cu probleme” să fie îngropată în hârtii și avize.
Doamna Hasineți (Nan) Valentina și miracolul programului de 8 ore
În tot acest decor de promoții strategice și foraje miraculoase, se ridică și o întrebare colaterală, dar de bun-simț:
Va începe, în sfârșit, doamna Hasineți (Nan) Valentina să vină la muncă 8 ore pe zi, așa cum vin toți angajații de la Sanel?
Acum, când soțul nu mai este director la fabrica din Ploiești, poate fi un test simplu pentru normalitate: fără umbrela funcției de „domn director”, se aplică regulile pentru toți sau există, în continuare, un regim special pentru „ai casei”?
Concluzie: promovare, acoperire sau complicitate?
Mutările de la Coca-Cola HBC România și de la Ploiești, în special transferurile la Grup ale unor personaje-cheie, ridică o întrebare dificilă și incomodă:
Suntem în fața unui început de curățenie reală sau doar în următorul capitol al aceluiași joc de influență, în care nimeni nu pleacă cu adevărat, ci doar își schimbă eticheta?
Deocamdată, un lucru este vizibil: presiunea publică și investigațiile de presă – inclusiv seria de pamflete-investigații de pe Incisiv de Prahova
https://www.incisivdeprahova.ro/2025/06/25/coca-cola-imperiu-al-mizeriei-de-ce-ne-asfixiaza-ploiestiul-cu-miros-de-plastic-ars-bomba-e-gata-sa-explodeze/
https://www.incisivdeprahova.ro/2025/06/30/coca-cola-ploiesti-paradisul-infractorilor-cu-diploma-si-garda-de-mediu-pe-post-de-majordom/
https://www.incisivdeprahova.ro/2025/07/03/coca-cola-ploiesti-panica-la-imperiu-controale-inopinate-descopera-mizeria-directorul-suna-disperat-la-politicieni/
https://www.incisivdeprahova.ro/2026/03/11/coca-cola-ploiesti-raul-de-bani-murdari-si-bule-vandute-scump-cum-a-transformat-nan-fericirea-in-fecale-legale-si-toxicologie-de-lux/
https://www.incisivdeprahova.ro/2026/03/30/nan-maestrul-forajelor-fantoma-coca-cola-ploiesti-o-fabrica-de-cosmaruri-cu-apa-neconforma-si-autoritati-conforme-cu-spaga/
https://www.incisivdeprahova.ro/2026/05/08/tic-tac-ul-disperarii-baronul-nan-si-reteaua-de-la-coca-cola-ploiesti-au-inceput-numaratoarea-inversa-spre-beciul-domnesc/
– au început să producă reacții. Doar că aceste reacții poartă, încă, marca „promovării” și a „reorganizării”, nu a responsabilizării.
Până când instituțiile statului vor considera că e momentul să întrebe serios „cine, ce, unde, pe banii cui?”, rămânem în zona gri dintre ignorare, dispreț, complicitate și acoperire. Iar „Grupul” rămâne, convenabil, cimitirul de elefanți unde problemele nu se rezolvă, doar se îmbracă mai frumos. (Cerasela N.).
