„Ieri mi-am luat inima în dinți și am plecat spre tata pe care nu l-am văzut de o lună de zile. Înainte să plec, a trebuit să fac și piața ca să îi duc ce avea nevoie. Asta presupunea o raită prin oraș, pentru că nu găseam în același loc tot ce îmi trebuia. În fine, mă pregătesc completez declarația vieții și ies. Frățică, nici nu fac bine două sute de metri, că văd, ce nici în filmele americane în care se dau ăia mari, nu vezi ce-mi vedeau mie ochișorii. Păi, dacă nu erau zece mașini de poliție, zece mașini de jandarmi, zece mașini cu mascați sau țestoase, ce dreak erau ăia care aveau arma lipită de piept, nu mai era nimic. Nu vă puteți imagina ce frică a pus stăpânire pe mine, de inima mi se auzea deja in boxe( ale mașinii, zic), iar creierul o luase deja pe arătură , încât începusem să aud sute de voci (Până aici ți-a fost! Dracu te-a pus să pleci! Ce plm faci dacă îți confiscă idioții ăștia mașina? Și tot asa…. Și cum nu puteam să scap, nici de războiul din tărtăcuță , nici de realitate, văd bastonul și mâna lui Garcea care îmi fac semn să opresc. Ce K…să mai faci? Trag pe dreapta și aștept să îmi vină rândul, căci polițaii opreau tot ce mișca, motiv pentru care erau mașini oprite cât îmi băteau mie felinarele. Și stau…Și stau….și paranoia devine fată mare pe lângă ce aveam eu în cap și simt că mor și iar mor….după o sută de ani, în care am trecut prin toate fazele existenței umane, îl văd că vine: cu mască, cu mănuși, cu o mapă în mână…deschid geamul, cum am citit, cât să ne putem auzi și începe calvarul:
– Bună ziua!
-Bună ziua!
-Agent P____ Spătaru( cine dracu reține numele vreodată), vă rog să-mi prezentați actele la control…buletin, adeverință și declarație!
În acel moment, paranoia mea își atinsese condiția de geniu și-și dădea doctoratul!!!
-,,Adeverință, zic?????”
-Da, adeverință de salariat, dacă sunteți angajată.
Ce, mă’??? Păi, ce sunt la spital??? Caut, cu mâinile tremurânde buletinul, iau folia cu declarația și mă întorc spre Garcea care deja se uita intr-un fel la mine.
– Știți, eu nu știam că trebuie și adeverință.
-Vă trebuie adeverință doar dacă sunteți angajată…
-Sunt, îl întrerup eu, lucrez în Învățământ.
-Predați?
-Da, zic, cu inima cât un purice, în timp ce paranoia jubila (Na, să vezi acum circ și pe la școală, să vezi cum o să te faci de râs și pe acolo. Na, să te saturi).
-Predați româna, așa-i?
-Da, zic. Dar de unde știți?
-Am dedus pentru că ați făcut teoria conjuncțiilor. Eu am zis ,,adeverință sau declarație” nu ,,adeverință și declarație”!
-Uat???? Fmm de paranoie nenorocită!
-Da, zic,.așa am înțeles.
-Vă trebuia adeverință doar dacă erați în interes de serviciu, altfel, este suficientă declarația.
-Am inteles, zic eu, cu vocea sufocată și de paranoia, dar și de șocul că în fața mea se află un polițist (care arăta și bine, ca să fiu corectă până la capăt) și nu un Garcea troglodit.
Lipesc declarația pe geamul întredeschis și aud
-Unde vă deplasați și în ce scop?
Citesc de pe declarație:
-Piața Griviței, Auchan , Baia( Jud. Tulcea) . Merg la cumpărături, apoi la tatăl meu, care este bătrân.
– Ce căutați în Piața Griviței?
Uat??? Ce-ai, frățică, de mă întrebi asta?
-Brânză, zic.
-Aveți brânză și aici în cartier!
-N-am. Ce vreau eu are doar acolo.
– Ce vreți dvs?
Hai, să mori tu că vrei să știi??? Dacă ți-aș zice ce vreau ai leșina instantaneu…așa că mai bine abține-te!
-Brânză de la Jina, îi zic, pe un ton superior!
-Ok…zice …Mergeți! Mergeți!
-Mulțumesc!
Și plec, cu satisfacția imensă că l-am convins pe polițist și mai ales că am scăpat de toate gândurile negre și de paranoia nenorocită”. (Maleny Maria Cucona – Facebook).
