Stupefacție totală în rândurile forțelor de ordine! Ceea ce părea o glumă proastă de 1 Aprilie, s-a materializat într-o propunere legislativă care ar face de râs orice stat serios. Conform dezvăluirilor incendiare ale Sindicatului Europol, șefii Poliției Române, aceiași luminați strategi care ne conduc destinele în uniformă, se pregătesc să arunce la coș obligativitatea pregătirii fizice. Da, ați citit bine: ADIO, MUȘCHI! BUN VENIT, BIROCRAȚIE MOALE ȘI PERICOL PUBLIC!
Ani la rând, Direcția de Pregătire Profesională (DPP) a Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR) s-a jucat de-a „reforma”. Acum, însă, au trecut la fapte, dar nu în sensul îmbunătățirii, ci al demolării sistematice. Nu e o reformă, domnilor! E o demolare cu buldozerul a oricărei urme de profesionalism fizic, sub pretextul „calibrării baremelor” – o frază atât de pompoasă că-ți vine să-i aplauzi cinismul.
Operațiunea „evaporarea mușchilor”: Cum se dezafectează un sistem de la vârf
Începutul dezastrului a fost pus, pare-se, în februarie 2025, când DPP a organizat o „testare-pilot” pe un circuit sportiv. Scopul declarat, șușotit cu sfințenie, era „calibrarea baremelor”. Scopul real? Un joc de glezne penibil pentru a pregăti terenul unei decizii deja luate în spatele ușilor închise.
Dar culmea inovației aberante a venit abia în februarie 2026! Pe circuitul intern al Direcției, a fost „lansat” un așa-zis „document de lucru”. Ha-ha-ha! „Document de lucru” la fel cum Bulă era un profesor universitar! Era, de fapt, un proiect de Ordin de Ministru, menit să arunce la gunoi vechiul OMAI 154/2004. Ghici ce? Totul, fără consultare publică, fără transparență, fără pic de respect față de acei polițiști care, zi de zi, își riscă pielea pe străzi. De ce să te consulți cu profesioniștii când poți inventa rahatul cu ochi în birouri călduțe?
Patru punți spre abis: Ghidul rapid al incompetenței instituționale
Ce bijuterii ne aduce acest „document de lucru” revoluționar? Țineți-vă bine, că râsul (amar) e garantat:
1. Obligația de serviciu? O glumă bună!
Se elimină obligația de serviciu reprezentată de pregătirea fizică. Pe românește: polițistul va fi evaluat anual la fizică, dar nimeni nu-i mai cere să se pregătească. E ca și cum ai cere unui elev să ia Bacalaureatul, dar i-ai interzis să calce pragul școlii. Genial! Probabil ne vom aștepta la polițiști cu super-puteri telepatice, capabili să imobilizeze infractori prin puterea gândului. Sau prin puterea burticii, că tot se anunță relaxare maximă.
2. Educația fizică: O „componentă” fantomă!
Educația fizică devine o „componentă” a pregătirii tactice. Traducerea din limba „DPP-eză” în limba română curată: dispare! Nu se transformă, nu se modernizează, pur și simplu se evaporă în ceața birocrației, lăsând în urmă un gol pe care, probabil, îl vom umple cu mai multe formulare și rapoarte. Cine are nevoie de mușchi, când ai un stilou?
3. Poliția Română, societate pe acțiuni: Cine-i operativ și cine-i „mobilier de birou”?
Standarde duble de-a dreptul comice! Polițiștii din structurile neoperative nu vor mai fi evaluați deloc la fizică sau tactică. Mesajul e clar și, mai ales, sfidător: unii sunt polițiști cu adevărat, alții… niște bibelouri în uniformă. „Capacitatea operațională de intervenție”? Cine are nevoie de așa ceva când poți să fii expert în cafele și bârfe de birou? Dar când vine un infractor și nu știe să scrie, cine îl va prinde, domnilor? Șeful de birou cu burtica plină de e-mailuri sau colegul lui cu centura neagră la stat pe scaun?
4. Evaluarea anuală: Circul vine în oraș, circul e la poliție!
Personalul operativ va fi testat o dată pe an. Un traseu aplicativ demn de un spectacol de bâlci: test bip (adică fluieră), „coreene” (adică faci un fel de genuflexiuni penibile), cărat manechin, aruncat minge medicinală. Între timp, la antrenamente, se exersează cătușe și imobilizări. Conexiunea dintre ce înveți și ce ți se cere? ZERO! Mai lipsesc cumpăna, podul de sus și lumânarea ca spectacolul să fie complet. Fix ca în glumele cu Bulă, ne antrenăm pentru una, suntem evaluați pentru alta. Oare la anul vor introduce proba de „dat din coate” pentru avansare?
Costul incompetenței: Cine plătește nota de plată a dezastrului?
De ce această cruzime sadică împotriva propriei instituții? Răspunsul este simplu și cinic: pentru că presupune efort, resurse și implicare! Și, evident, profesionalismul a devenit un moft facultativ la nivel decizional. E mult mai simplu să bifezi o evaluare pe hârtie, să semnezi niște hârtii și să arunci vina pe „lipsa de voință” a subordonaților. De ce să te ostenești cu antrenamente când poți să delegi eșecul?
DPP a lucrat în cerc închis, un cerc atât de strâmt încât nici măcar aerul proaspăt al logicii nu a putut pătrunde. Au ignorat toate celelalte structuri din MAI, sindicatele, profesioniștii, instructorii. Pe scurt: au ignorat pe toți cei care ar fi putut aduce o perspectivă reală, o fărâmă de inteligență în acest dezmăț al deciziilor absurde.
Oglinda incompetenței: Poliția Română pe butuci – Cine va răspunde?
Această lipsă crasă de viziune și, mai ales, lipsa de respect față de profesie și față de oamenii care o slujesc, nu va rămâne fără consecințe. Polițiști nepregătiți fizic înseamnă intervenții ratate, înseamnă siguranță publică compromisă, încredere publică erodată și, în final, o Poliție Română redusă la stadiul de caricatură.
Iar când lucrurile vor merge prost – și, credeți-ne, vor merge catastrofal de prost – cei care iau azi aceste decizii iresponsabile nu vor mai putea invoca clasica „lipsă de voință” a subalternilor. Atunci, singurul loc unde vor mai putea arunca vina va fi în propria oglindă. Priviți-vă bine în ea, domnilor! Istoria nu uită ridicolul, iar cetățenii nu iartă incompetența. (Cristina T.).
