Într-o Românie în care viteza luminii pare adesea încetinită de birocrație, un caz recent de comunicare „turbo” de la Brigada Autostrăzi ne demonstrează că, la noi, chiar și timpul poate fi o noțiune relativă. Vorbim despre o adresă oficială care a călătorit prin dimensiuni necunoscute timp de o lună și jumătate, ajungând la destinație cu o întârziere demnă de analele absurdului.
Odiseea unei scrisori: Când Poșta Română e cronometru pentru eternitate
Incredibil, dar adevărat! Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” dezvăluie, nu fără un strop de amărăciune, aventura epică a unei misive oficiale. Transmisă de Bioul de Poliţie Autostrada A2, Bucureşti – Cernavodă, din cadrul Brigăzii Autostrăzi / I.G.P.R., scrisoarea cu numărul 3032721/AC fusese expediată pe 18 decembrie 2025. O invitație la consultare privind un subiect vital: programul de lucru al polițiștilor! Problema? A ajuns la destinație abia pe 6 februarie 2026. Aproape că ne așteptam să fie însoțită de urări de „Paște Fericit!”, nu de o cerere de consultare de Crăciun. O fi fost pe lista lui Moș Crăciun și a ajuns… cu sania defectă, probabil.
„Consultare” pe model IGPIR: O formalitate de decor, un spectacol birocratic!
Scopul acestei scrisori cu livrare „specială” era, desigur, o „consultare”. Mulțumirile adresate de Sindicatul Diamantul, prin domnul prim-vicepreședinte Marius Andrei, sună aproape ca o ironie fină, demnă de un premiu pentru umor negru. Se pare că „onorata” conducere a Brigăzii Autostrăzi și-a amintit, din senin, că există un Ordin al M.A.I. (nr. 577/2008, art. 3 alin. (2)), care stipulează obligația de a consulta sindicatele în situația modificării programului de lucru. Ah, câtă conștiinciozitate!
Evident, sindicatul recunoaște, cu o resemnare aproape filozofică, că „relaţia instituită prin textul normativ este una de consultare, iar decizia finală privind organizarea programului de lucru aparţine exclusiv conducerii unităţii, în exercitarea prerogativelor manageriale.” Pe românește: „Vă ascultăm, dar facem tot cum vrem noi.” Genială definiție a „consultării”! Un fel de teatru absurd unde actorii joacă rolul de consultanți, în timp ce regizorul a decis deja finalul.
Polițistul, simplu pion pe tabla de sah a „consultării” fantomă
Și acum, vine partea cea mai „savuroasă”. Cui îi pasă cu adevărat de modificarea programului de muncă? Sindicatului, care-și face datoria de reprezentare? Nu chiar. Sindicatul Diamantul o spune răspicat: nu ei vor duce greul, ci „salariaţii biroului – poliţiştii care zilnic îşi desfăşoară activitatea pe Autostrada A2”. Acești nefericiți, forțați să-și reorganizeze viața personală și familială după bunul plac al conducerii, sunt de fapt eroii tăcuți ai acestei farse. Ei sunt cei care vor „resimți beneficiile sau inconvenientele schimbării”, dar, surpriză! Nimeni nu-i întreabă pe ei!
Un sondaj? Revoluție la A2! Prea multă democrație pentru un birocrat?
Și aici, Sindicatul Diamantul lansează o propunere, aproape subversivă prin simplitatea ei: „Înainte de a se lua o decizie în acest sens, ar fi oportun şi benefic ca, la nivelul biroului, să fie efectuat un sondaj în rândul poliţiştilor vizați”. Adică, să îndrăznești să-i întrebi pe oamenii ale căror vieți le vei da peste cap ce părere au! Să le oferi ocazia să aibă „observaţii sau propuneri alternative”! Ce blasfemie! Unde s-a mai pomenit așa ceva? Să pui la îndoială înțelepciunea divină a managementului?
Un astfel de demers ar conferi, zic ei, „legitimitate şi acceptare deciziei finale”. Dar de ce am vrea legitimitate, când avem deja prerogative manageriale și o cutie poștală… ușor înceată? Să nu cumva să descoperim că polițiștii au și ei idei bune, sau, Doamne ferește, că nu sunt de acord! Ar fi un haos!
Așadar, povestea „consultării” de la Bioul de Poliţie Autostrada A2 rămâne o lecție despre cum poți respecta o lege formal, fără să respecți, de fapt, spiritul ei. Și despre cum, în România, o scrisoare poate călători mai lent decât o țestoasă, dar aduce cu sine o mulțime de întrebări usturătoare despre bunul simț și respectul față de proprii angajați. Sau, mai bine zis, lipsa acestora. (Cerasela N.).
