Într-o Românie unde echitatea pare o glumă proastă, iar legile se scriu cu o mână pe Codul Muncii și alta pe… anexa la Opera Națională, noul sistem public de pensii (Legea nr. 360/2023) se prezintă drept un balet grotesc al contradicțiilor. Nu o spunem noi, ci o dezvăluie chiar Sindicatul Diamantul, care observă, pe bună dreptate, că „reducerile vârstei standard de pensionare funcționează după reguli și tabele diferite față de sistemul militar”. Adevărat, dar cine se mai uită la militari când avem artiști și… condiții „speciale” de-a dreptul comice?
Munca de sisif: Când efortul titanic iți adaugă… patru luni de viață (activă)!
Să ne înțelegem: munca în condiții grele e grea. Atât de grea, încât statul s-a milostivit să ofere niște „reduceri”. Ca un pansament pe o rană adâncă, Legea 360/2023 ne anunță, cu surle și trâmbițe, că cei care au trudit în „condiții deosebite” (fosta Grupa a II-a) pot spera la o reducere de… patru luni pentru fiecare an lucrat! Patru luni, oameni buni! Ca o amânare la dentist! Acumulați 21 de ani de chin și veți fi recompensați cu un maxim de 7 ani mai puțin de muncă. Magnific!
Pentru „condiții speciale” (fosta Grupa I), generozitatea crește amețitor la șase luni pe an, cu un plafon de 10 ani. Adică, dacă nu ți-ai rupt spatele de cel puțin 20 de ani în condiții de risc major, vei fi recunoscător pentru „cadoul” de doi ani în plus la pensie, față de colegul din Grupa a II-a. Dar, stați, există excepții! Dacă ești miner sau ai respirat radiații (mă rog, ai lucrat în zone cu radiații sau în industria nucleară, ori în aviația civilă), statul te iubește mai mult: ai voie să „furi” și 13, ba chiar 20 de ani din vârsta standard. Aici da, se poate! Pentru restul truditorilor? Un fel de „Mulțumim pentru efort!” și o palmă pe umăr.
Mamă eroină sau mamă… cu reducere la pensiune cât un abonament la sală?
Ah, femeile! Stalpii societății, mamele care duc greul și cresc generațiile viitoare. Noua lege, în „spiritul” egalității și al aprecierii, le oferă o noutate importantă: reduceri pentru fiecare copil născut și crescut (sau adoptat)! Un copil? Șase luni reducere. Doi copii? Un an întreg! Trei copii? Un an și jumătate! A se nota: efortul unei vieți, nopți nedormite, griji, și… un an și jumătate pentru trei suflete aduse pe lume și educate. Maxim trei ani și jumătate pentru o armată de pui (șapte copii sau mai mult). Mame, aplauze! Meritați pe deplin acest… răsfăț legislativ, care echivalează cu o vacanță prelungită de șase luni pe copil, după ce v-ați dedicat o viață! Un gest de o generozitate copleșitoare, nu-i așa?
Handicap: Un punct luminițos intr-un labirint legal (dar nu te obisnui!)
Și totuși, în acest talmeș-balmeș legislativ, există și o rază de „aproape normalitate”. Persoanele cu handicap primesc, în sfârșit, reduceri semnificative, unele chiar substanțiale: 15 ani pentru handicap grav, 10 pentru accentuat sau mediu, iar pentru deficiență vizuală gravă, se pot pensiona indiferent de vârstă. E aproape ca și cum legiuitorul ar fi uitat de manualul de inechități aici. Sau poate doar a rămas fără idei cinice pentru o categorie socială pe care, chiar și el, nu o poate ignora complet. Un sfert de mulțumire, deci.
Piruețele de Aur și suflătorii cu aură: La 52 de ani, sub lumina reflectoarelor… Pensiunii!
Și acum, cireașa de pe tort, sau mai bine zis, pirueta finală a absurdului legislativ: artiștii! Dar nu orice artiști, ci aceia cu statut special, incluși, nici mai mult, nici mai puțin, în condiții speciale de muncă. Conform Anexei nr. 4 din Legea 360/2023, balerinii, soliștii de balet, acrobații, soliștii vocali de operă și operetă și instrumentiștii la instrumente de suflat sunt eroii noștri cu drepturi depline la… pensie timpurie!
În timp ce minerul se stinge în praful galeriilor și mama își ruinează sănătatea, balerinul nostru, după doar douăzeci de ani de piruete, de exerciții de dicție sau de suflat în trompetă, se retrage glorios la… 52 de ani! Cinzeci și doi! Ce înseamnă, totuși, solicitarea fizică a unei piruete comparativ cu o viață întreagă de muncă fizică grea, de stat cu spatele la un strung, sau stresul de a crește șapte copii? Sistemul știe! Un suflător își ruinează plămânii? Un acrobat își riscă gâtul? Fără îndoială! Dar, oare, munca unui medic în spital, a unui profesor în fața a 30 de elevi, sau a unui muncitor în fabrică e mai puțin „specială”? Ei bine, conform anexei 4, răspunsul e un „Da!” răsunător. Bonus: nu ai voie să cumulezi, dragă artistule! Ești deja prea privilegiat!
Concluzie: O țară, două… sau trei, mii de măsuri?
Iată cum se croiește o lege a pensiilor în România: cu un ochi la balet, cu altul la galerii, și cu ambii ochi închiși la restul populației. Un mozaic de reduceri și excepții care, departe de a aduce echitate, pare mai degrabă un banc prost, spus pe banii noștri, ai contribuabililor de rând. Vârsta de pensionare, un joc de loterie unde premiile mari merg la… balerini. Sindicatul Diamantul a dezvăluit. Noi am râs amar. Acum, cine ne dă pensia? (Cristina T.).
