Se pare că în adâncurile birourilor lustruite ale Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR), lumina rațiunii are un program de lucru cel puțin… flexibil. Uneori, apare cu o întârziere atât de monumentală, încât ești tentat să te întrebi dacă nu cumva ceasurile instituționale funcționează după alt fus orar. Sau, mai rău, dacă nu cumva sunt ajustate manual, doar la presiunea opiniei publice, sau, în acest caz, la „gherutele” Sindicatului Europol.
Bancul cu bila, în ediție extinsă și neagră, direct de la IGPR
De ce spunem asta? Pentru că, după o perioadă de o indolență aproape poetică, demnă de analele birocrației, „specialiștii” de la Centrul de Informare și Relații Publice din IGPR au reușit, în sfârșit, să dezlege misterul logicii. Aceeași logică, amintim, pe care o căutau cei doi șefi din bancul celebru, stând la căldură și numărând o bilă. Doar că aici, în loc de bilă, avem vieți salvate și eroi reali, ignorați cu nonșalanță. Vorbim, desigur, de importanța monumentală a intervenției colegilor noștri din cadrul Poliției Municipiului Târgu Jiu, care și-au riscat propria viață pentru a o salva pe a altuia. Un gest de o noblețe rară, tratat inițial de IGPR cu o tăcere asurzitoare, specifică unei instituții adâncite în meditație profundă… sau, mai degrabă, în somn.
Când eroismul așteaptă la coadă, iar Sindicatul ia atitudine!
A fost nevoie ca organizația sindicală Europol să iasă public, să bată toba cu indignare și să sublinieze cât de penibil este ca până și comunitatea locală să fi înțeles importanța și amploarea intervenției salvatoare, în timp ce instituția-mamă dădea din colț în colț. Abia după acest șut public în zona „bunului simț instituțional”, și abia după ce ecoul criticilor a început să devină deranjant, reprezentanții IGPR au decis să-și scoată „gherutele” din buzunare și să le pună pe tastatură. O mobilizare tardivă, dar, hei, mai bine mai târziu decât niciodată, nu-i așa? Mai ales când e vorba de imagine și de PR forțat.
Marele efort: Un click de share, o mică umilință pentru eroism
Dar să nu vă imaginați vreun efort herculean, vreo analiză profundă sau vreo acțiune de promovare demnă de numele „Poliția Română”! Oh, nu! Operațiunea de „drege busuiocul” s-a limitat la un gest de o simplitate aproape dezarmantă: distribuirea, pe pagina oficială de Facebook a Poliției Române, a comunicatului publicat anterior pe pagina… IPJ Gorj. Exact! Un simplu „share”. Nimic mai mult. Niciun cuvânt propriu, nicio laudă directă, nicio recunoaștere autentică inițiată din propria convingere, ci doar o pâlnie digitală pentru munca altora. Sindicatul Europol a subliniat cu fermitate: o asemenea lipsă de reacție și de inițiativă este de neiertat, mai ales când vine vorba de promovarea profesionalismului și a curajului colegilor noștri.
Recunoștința instituțională: Un program cu intârzieri nejustificate
Când unii polițiști își riscă viața pe stradă, iar alții, la birou, par să concureze la proba de „somnolență activă”, ceva este fundamental greșit. Gestul măreț al polițiștilor de la Târgu Jiu, un act de eroism pur, a salvat efectiv o viață. Respectul și recunoașterea pentru astfel de fapte nu ar trebui să fie niciodată rezultatul unei presiuni sindicale sau al unei reacții tardive și anoste. Ele ar trebui să fie instantanee, din inima unei instituții care își prețuiește cu adevărat oamenii și sacrificiile lor. Dar, se pare, în România, eroismul trebuie să aibă și un agent de PR privat, pentru că „agenții” oficiali se mișcă, deseori, la viteza melcului… pe patine, pe o pistă de gheață. (Cerasela N.).
