Înainte ca artificiile să lumineze cerul de Revelion și speranțele într-un an mai bun să înflorească efemere, Ministrul Justiției, Radu Marinescu, a livrat un „cadou” de proporții biblice: amânarea, pentru încă un an, a dezastrului salarial în sistemul penitenciar. Un act de eroism birocratic demn de o medalie, sau poate doar de o resemnare dulce-amară?
Eroii birocrației la datorie: Semnează azi, promit ieri!
Cu o solemnitate care ar face până și pietrele să plângă (sau să râdă isteric), Ministrul Justiției, Radu Marinescu, a parafat Ordinul cunoscut sub denumirea bombastică de „Sporul Bayraktar”. Nu, nu, nu este vorba despre vreo recompensă pentru merite militare în vreun conflict uitat, ci despre menținerea unui spor salarial pentru polițiștii de penitenciare până în anul 2026. Ați auzit bine: menținerea! Adică, nici mai mult, nici mai puțin, ci exact la fel. Ce performanță!
Potrivit comunicatului triumfal, domnul Marinescu „s-a ținut de promisiunea făcută polițiștilor de penitenciare și anume că nu vor exista diminuări salariale în penitenciare.” Vă vine să credeți? Ne-am obișnuit atât de mult cu promisiunile neonorate, încât simpla nemicșorare a salariilor devine un act de curaj demn de un lider! Recunoștința ar trebui să curgă în valuri, căci cine s-ar fi gândit că într-o Românie normală, o „garanție clară” ar fi aceea că salariul îți rămâne la fel? Pentru polițiștii de penitenciare, se pare că „specificul muncii lor” este acum recunoscut prin… stagnare. Bravo nouă!
Marea „anunțare” a lui Burcu: Salariile rămân la fel (până la urmă!)
Vestea cea mare, deși era deja în aer ca o amenințare latentă, a fost confirmată oficial, nu oricum, ci de însuși directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP), Bogdan Burcu. Anunțul a fost făcut la ceas de seară, pe 30 decembrie 2025, adică fix în ultimul moment, când majoritatea lumii se pregătea de sarmale și șampanie, nu de analize salariale.
Domnul Burcu a transmis „o informare” către conducerile unităților și partenerilor de dialog social. Sună ca un raport de război, nu-i așa? Iar „menținerea sporului și pentru anul viitor” nu este o măsură normală de bună administrare, ci „rezultatul unor demersuri concrete ale tuturor partenerilor de dialog social (MJ, ANP, sindicate).” Adică, a trebuit să se convoace consilii de urgență, să se bată cu pumnul în masă și să se negocieze aprig pentru ca niște oameni să nu primească mai puțin. E ca și cum ai sărbători că nu ți-a plouat în casă azi, după ce ți-a plouat săptămâna trecută și era să-ți plouă și azi.
Dialogul social, o formalitate comică: Când menținerea stabilității e votată cu fast!
Această odisee a „demersurilor concrete” a culminat cu „oferirea unui minim de stabilitate polițiștilor de penitenciare, într-o perioadă dominată de tensiuni sociale.” Un „minim de stabilitate”! Adică, suficient cât să nu se revolte chiar acum, sub bradul de Crăciun. O strategie clasică, aproape de manualul de management al crizelor autohtone: amâni inevitabilul, cosmetizezi realitatea și speri că, până anul viitor, se mai alege praful de memoria colectivă.
Într-o țară în care orice amendament la o lege este prezentat ca o reformă epocală, menținerea unui spor deja existent devine un act de măreție. Sursa acestor informații, desigur, este chiar ANP-ul, care își prezintă propria performanță ca pe o victorie a rațiunii. Felicitări, dragi lideri! Ați reușit să NU tăiați din salarii. Oare la anul vom sărbători faptul că ne-am trezit în patul nostru și nu sub un pod? Tensiunile sociale, dragi cititori, nu sunt rezolvate de „Sporul Bayraktar”, ci doar anesteziate pentru un an. Să nu uităm că anestezia trece, iar durerea rămâne. Și, uneori, devine și mai usturătoare. (Irinel I.).
