Joi, 18 decembrie 2025 (da, sună deja a scenariu de film prost), Penitenciarul Poarta Albă a detonat o „alertă” ce a sunat mai degrabă a recunoaștere penibilă: un deținut, condamnat pentru tâlhărie calificată, și-a luat zborul. Nu, nu cu elicopterul. Nici măcar cu complicitatea unui gardian corupt și un plan ingenios. Ci, conform rapoartelor oficiale, prin „escaladarea gardului perimetrului, către câmp”. Poarta Albă, o instituție de maximă siguranță, pare să fi devenit, dintr-o dată, o poartă larg deschisă, iar gardurile sale… simple decorațiuni pe un drum spre libertate.
Evadarea „medicamentoasă”: Unde tratamentul e o scăpare!
Culmea ironiei, Ionuț Văcărașu, un tânăr de 24 de ani cu o condamnare de 4 ani și 7 luni în palmares, nu a evadat în toiul nopții, dintr-o celulă întunecoasă. Nu! Domnia Sa a profitat de o plimbare la cabinetul medical pentru „administrarea tratamentului TSS” – un fel de „pauză de aer” menită, probabil, să-i oxigeneze plămânii înainte de marele sprint. Penitenciarul Poarta Albă a confirmat, într-un comunicat halucinant, că deținutul, clasificat, atenție!, în regim semideschis (ce-o mai fi și asta, dacă nu o invitație la plimbare?), a găsit momentul propice să facă o demonstrație practică de agilitate. A transformat vizita la doctor într-o lansare spectaculoasă „către câmp”. Cine ar fi crezut că un „regim semideschis” se traduce prin „fugă liberă”? Felicitări, domnule Văcărașu, ați depășit așteptările sistemului!
Alarma suna, dar (prea) târziu: Manualul panicii post-factum!
Imediat după ce Ionuț Văcărașu s-a transformat în Ionuț Alergătoru, s-a declanșat, firește, „alarma”. Într-un delir birocratic demn de o comedie absurdă, au fost „dispuse măsurile specifice”: blocarea căilor de acces (unde exact, după ce fugarul era deja pe câmp?), alarmarea personalului (probabil cu un „ups, a scăpat unul!”), trimiterea de echipe de căutare (cu hărți vechi și binocluri de jucărie?) și, desigur, „cooperarea cu structurile abilitate” (poliția locală, jandarmeria, poate chiar un grup de vânători de trufe?). Tot acest efort uriaș, declanșat după eveniment, ridică o întrebare simplă: unde erau aceste „măsuri specifice” înainte de evadare? Poate erau și ele „în regim semideschis”?
Ionuț Văcărașu: Portretul unui artist al evasionismului modern!
Pentru a completa tabloul penibil, Penitenciarul Poarta Albă a distribuit și un portret robot al „eroului” nostru. Nu vă imaginați un spectru, ci un individ cu „înălțimea de 1,65 m, statură atletică, ochi verzi, sprâncene drepte, față ovală, ten deschis la culoare, păr rar, blond închis”. Și cireașa de pe tort: „tatuaje pe degete și mâna dreaptă”. La momentul plecării, purta „pantaloni negri, geacă neagră, fes negru cu semn galben”. Un profil atât de detaliat, încât te întrebi cum de nu l-au oprit la poartă spunându-i: „Domnule Văcărașu, nu uitați că sunteți la noi!” Sau, mai degrabă, cum de un individ cu un asemenea „semnalment” a reușit să se evapore pur și simplu, fără să declanșeze nici măcar un zgomot de fond în peisajul supra-vigilat al unei închisori.
Un apel disperat la public – Faceți voi treaba noastră!
Și, pentru a liniști spiritele (sau a le agita și mai tare), ne este reamintit, cu o solemnitate absurdă, că „părăsirea fără autorizare a locului de deținere este asimilată infracțiunii de evadare și se pedepsește, conform prevederilor articolului 285 din Codul Penal, cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani”. Mulțumim pentru reamintire! Probabil că domnul Văcărașu este foarte preocupat de aceste articole, în timp ce își savurează libertatea „pe câmp”.
În final, autoritățile apelează la publicul larg, la voi, cetățeni vigilenți: „Pentru orice informație cu privire la persoana din fotografie, apelați numărul unic de urgență 112 sau Penitenciarul Constanța Poarta Albă, la numerele 0241/853703, 0241/853702 sau 0740114320”. Adică, stimați contribuabili, după ce sistemul a eșuat lamentabil în a-l ține pe deținut în spatele gratiilor, acum vă roagă pe voi să-l găsiți. Pentru că, nu-i așa, ce-ar fi o evadare fără o vânătoare de comori la care să participe toată lumea? Penitenciarul Poarta Albă demonstrează, încă o dată, că singura poartă bine închisă este cea a bunului simț și a responsabilității. (Sava N.).
