Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR) este ținta unor acuzații extrem de grave lansate de Emil Pascut, reprezentant al Sindicatului Diamantul. Acesta denunță existența unor proceduri interne pe care le cataloghează drept „toxice, ilegale și discriminatorii”, menite să creeze o „halucinație colectivă” prin care polițiștii cercetați disciplinar ar fi tratați ca „vite fără drepturi și nedemne de considerație”. Scandalul pune sub semnul întrebării transparența și legalitatea unor acte normative interne.
Polițistul cercetat, o „vită fără drepturi”? Procedura IGPR stârnește revoltă
Emil Pascut atrage atenția asupra procesului verbal al unei cercetări disciplinare, unde un funcționar, „doamna Oana”, ignoră dreptul la ziua liberă a polițistului cercetat. Justificarea invocată este o procedură internă, PS-IGPR-DCI-05, care prevede că „polițistul cercetat este citat să se prezinte în timpul programului de lucru AL POLITISTULUI DESEMNAT”. Această abordare, susține Pascut, este o dovadă clară a modului în care IGPR prioritizează conveniența anchetatorului în detrimentul drepturilor fundamentale ale celui cercetat.
Ziua liberă, călcată în picioare: Programul anchetatorului, mai presus de drepturile angajatului
Critica centrală vizează ignorarea „sfințeniei” zilei libere a polițistului. În viziunea sindicalistului, o zi liberă, obținută ca și compensare pentru ore suplimentare, nu ar trebui să fie afectată de o cercetare disciplinară, o chestiune „previzibilă, programabilă”, care nu justifică afectarea timpului de odihnă, recuperare și viață socială. Procesul verbal incriminat a fost depus de IPJ Neamț la instanță, în dosarul 3868 (Tribunalul Iași), legat de o cercetare disciplinară secretă.
„Manualul inchiziției”: Proceduri toxice, ilegale și ascunse de public
Sindicatul Diamantul califică procedura PS-IGPR-DCI-05 drept „toxică, ilegală, discriminatorie” și, mai ales, „ineficientă juridic” deoarece nu a fost publicată în Monitorul Oficial, o condiție ad validitatem pentru intrarea în vigoare a unui act normativ. „Secretul, ascunderea de accesul public naste monstri, naste abuz”, avertizează Emil Pascut. El menționează că, în cazul dosarului din Neamț, după înregistrarea acțiunii în instanță, documentele disciplinare au început să fie „desecretizate”, sugerând o tentativă de ascundere anterioară. De asemenea, o altă procedură, PRO PG 16, este citată ca fiind la fel de opacă și nepublicată.
Raiul răufăcătorilor în uniformă? Abuzurile generare de lipsa de transparență
Referindu-se la o decizie a Curții Constituționale din 2016, care statuează că „dacă nu e încălcare de lege, nu e infracțiune”, Pascut subliniază că existența acestor „proceduri administrative sustrase de la publicare este raiul răufăcătorilor în uniformă”. Dacă aceste norme interne nu sunt publice, nerespectarea lor nu poate fi considerată o infracțiune. Mai mult, „doamna Oana” și alți funcționari sunt acuzați că, deși aveau la dispoziție „texte superioare de lege care o ajutau să înțeleagă că ziua liberă e de neatins”, au ales să respecte o procedură inferioară, contrară legii, întocmită de „argății lui Ionica Iulian”.
Într-o notă finală, Emil Pascut atașează o fotografie a autorilor procedurii DCI, catalogând-o drept „o procedură scrisă doar de acuzatori, ca manualul Inchiziției!”. Acest apel vehement al Sindicatului Diamantul ridică serioase semne de întrebare cu privire la respectarea drepturilor omului și a legalității în interiorul celei mai importante instituții de ordine publică din România. (Cristina T.).
