În cel mai recent episod al serialului „Poliția Română: Oglinda Societății”, difuzat fără audiență dar cu un impact devastator, se pare că scenariul abuzului de putere este încă rețeta de succes, mai ales la Inspectoratul de Poliție Județean Constanța. O știre care nu mai șochează pe nimeni, decât, poate, pe cei naivi, dezvăluie sindicatul Europol: cultura umilinței, a intimidării și a „căprăriei” nu doar că persistă, dar pare să prospere, chiar și în prag de 2025. Pregătiți-vă pentru o porție zdravănă de cinism, pentru că realitatea depășește, de departe, orice pamflet.
Pământul promis al abuzului: Unde raportul e gunoi, iar respectul e o farsă
Imaginați-vă scena: un tânăr agent de poliție, proaspăt ieșit de pe băncile școlii, plin de idealism (sau cel puțin așa ar trebui să fie), își depune raportul. Și ce primește în schimb? O replică demnă de un film cu gangsteri de mâna a doua: „Vrei să te joci cu mine?”. Da, ați auzit bine! Nu e o amenințare într-un gang de cartier, ci o întrebare rostită de un șef cu epoleți, din cadrul IPJ Constanța. Conform dezvăluirilor Sindicatului Europol, se pare că ruperea raportului în fața subalternului a devenit o artă, o demonstrație de forță brută, un ritual de inițiere în „mecanismele” poliției române.
„Ai făcut fals!”, îi urlă „superiorul”, pentru că bietul agent a greșit o dată pe hârtie. Un detaliu minor transformat în pretext pentru o tiradă de intimidare: „Iei o coală și un pix și te apuci de scris!”. Ce atitudine demnă de un… bine, știm cu toții ce. Și nu e vorba de un șef oarecare, ci de însuși șeful Biroului Rutier Medgidia, cel care demonstrează cu brio că Poliția Română, în anul de grație 2025, încă trăiește în epoca feudală a „șefului absolut”.
Tutelă? Tortură asistată de stat!
Tânărul agent, un absolvent din vara aceasta, se află în perioada de tutelă. Perioadă care, în mod normal, ar trebui să însemne ghidare, sprijin, încurajare. Dar la Constanța, „tutela” se traduce prin amenințări, presiune și batjocură. Un fel de „botez” cu picioarele în cap. I se impune un singur lucru: să aplice cât mai multe amenzi. Nu pentru siguranța cetățeanului, nu pentru prevenție, ci pentru ca șeful să-și justifice „gradele și recompensele”. E o logică distorsionată, pe care o pricepe orice absolvent de grădiniță, dar, se pare, nu și „elita” poliției rutiere.
Și culmea ironiei negre: tutorele desemnat nici măcar nu e planificat în serviciu cu el! Practic, juniorul e aruncat în gura lupului, fără busolă, fără ghid, dar cu cerințe absurde și amenințări la fiecare colț de stradă. „De ce nu ai aplicat sancțiuni?”, răsună reproșul abuziv. Evident, pentru că singura școală pe care șefii o cunosc este cea a „cotizației” prin numărul de amenzi.
Filosofia „amenda-i viața”: De la vinișoare la tragedii asfaltate
Această mentalitate de „manager rutier”, obsedat de cifre și statistici de sancțiuni, nu face decât să ne mențină pe primul loc în Europa la numărul de morți pe șosele. Căci, nu-i așa, prevenția e pentru fraieri, educația e pentru școli, iar rolul polițistului e să umple bugetul de „amenzi la hectar”. Ei știu doar de amendă, multă amendă, pentru orice. Logica e simplă: „nu știi ce-i bine? Plătește!”
Și atunci, mai are rost să ne amintim de tragedia de la 2 Mai? Aceeași tragedie care a început cu o oprire rutieră, unde șeful de serviciu rutier a închis ochii, pentru că „tatăl era în dreapta”? O „mică” abatere, fără consecințe reale, nu-i așa? Dimpotrivă, inspectorul-șef Glugă, cel care l-a protejat pe șeful serviciului rutier, a fost ulterior promovat consul! Semn că în România, dacă ești „șmecher” și protejezi pe cine trebuie, chiar și peste cadavre, ești răsplătit din plin.
De ce nimeni nu mai vrea uniforma? O intrebare retorică, un răspuns dureros
În acest context, să ne mai mire că tinerii fug de meseria de polițist ca de ciumă? Cine ar vrea să se alăture unui sistem unde ești umilit, hărțuit și tratat ca un gunoi de către propriii tăi superiori? Ce părinte ar visa ca fiul sau fiica lui să devină un instrument în mâna unor frustrați, care au uitat ce înseamnă onoarea și demnitatea uniformei? Răspunsul e clar: nimeni!
Așteptăm cu o doză consistentă de sarcasm și un strop de speranță (foarte mică) să vedem dacă „onorabila” conducere a Poliției Române va scoate capul din nisip și va reacționa la acest „bullying” și la această hărțuire instituționalizată. Sau, mai degrabă, vor scoate un comunicat de presă plin de clișee și promisiuni deșarte, în timp ce tinerii agenți continuă să fie călcați în picioare. La Constanța, se pare că legea junglei se aplică, dar uniforma e obligatorie. O adevărată capodoperă a absurdului românesc! (Cerasela N.).
