În luxoasa lume a diplomației românești, unde aparențele contează mai mult decât realitatea, o figură pitorească iese în evidență: Gabriela Dancău, „Excelența Sa” ambasadoarea României în Italia. Absolventă a liceului Matei Basarab din Strehaia, unde se spune că a petrecut nu mai puțin de cinci ani, Sirena din Strehaia, cum o numesc cârcotașii, pare să fi deprins arta supraviețuirii și a prosperării pe spinarea statului.
„Excelența Sa” și Feng Shui-ul diplomatic: Doar lingăii au acces la osul ambasadei
Ca o veritabilă madam Ceaușescu, Dancău nu vrea dialog și critică, ci doar lingușire și decor frumos pentru poze. Întâlnirile cu oamenii de afaceri se transformă în ședințe de partid, unde doar „yesmenii” au voie să participe. Cei care ar putea crea probleme sunt ținuți la distanță, pentru a nu strica Feng Shui-ul diplomatic al „Excelenței Sale”.
Madam Ceaușescu cu buget nelimitat: Rapoartele impecabile, prioritate zero, realitatea… o pacoste!
Prioritatea zero este, bineînțeles, raportul către Centrală, care trebuie să fie impecabil, ca și fotografiile de pe site-ul misiunii și de pe rețelele de socializare. Realitatea nu contează, importantă e imaginea. Trăim, nu-i așa, în epoca post-adevărului, iar „Excelența Sa” este o maestră a manipulării și a cosmetizării realității.
Coincidențe de Romsilva: Soțul pădurar, șef administrativ la Centrul Cultural, un „accident” fericit
Onestitatea este, bineînțeles, o altă calitate definitorie a „Excelenței Sale”. Dânsa susține că nu folosește pile, dar, coincidență, soțul, un simplu pădurar detașat de la Romsilva, este angajat ca „șef administrativ” la Centrul Cultural din Roma. Nu, n-a fost vorba de pile, ci de o… coincidență. O coincidență fericită, am putea spune, pentru familia Dancău.
Taxe de urgență și români în stradă: „Excelența Sa” încalcă legea, statul plătește, iar ea zâmbește
Înainte de a ajunge în Cetatea Eternă, „Excelența Sa” a mai fost șefă de misiune într-o altă țară, unde a concediat câțiva funcționari consulari „pe taxe de urgență”. Aceștia au avut îndrăzneala să critice condițiile de lucru și sistemul de salarizare. Oamenii, români din diaspora rămași în stradă și cu rate la bănci, au dat misiunea diplomatică în judecată și au câștigat. „Excelența Sa” trebuia să le returneze 140 de mii de euro, dar n-a plătit. Statul respectiv i-a despăgubit pe români, recuperând suma obligând misiunea să achite TVA-ul local pentru tot ce cumpără. Adică am plătit noi, contribuabilii români, pentru ilegalitățile „Excelenței Sale”. Dar dânsa, nimic. Nici o explicație, nici măcar un „scuze”. Pentru ea, a fost o afacere.
Școala milionară a odraslei și șpăgile toscane: Din ce se finanțează luxul „Excelenței Sale”?
Dar de unde are „Excelența Sa” bani să-și trimită fiul la cel mai scump colegiu din Elveția, unde studiază doar milionarii? Oare din șpăgile de la consulii onorifici pe care-i numește și care o plimbă pe ea și pe soțul-pădurar la locații de lux în Toscana? Întrebarea este retorică, bineînțeles.
Și nu putem uita de ilegalitățile legate de detașarea ilegală a lui Barbacsu, transformat dintr-un simplu pădurar într-un „expert” plimbat pe bani mulți la ICR-uri, ambasade și academia di România. Un alt „accident” fericit, care demonstrează că în lumea diplomației românești, pilele și corupția sunt la ordinea zilei.
Este timpul ca statul român să se îndrepte împotriva „Excelenței Sale” și să recupereze prejudiciul creat de ilegalitățile și infracțiunile sale. România așteaptă ca justiția să triumfe, iar corupții să plătească. Chiar dacă sunt ambasadori și se cred mai presus de lege. Vom reveni. (Cerasela N.).
