Birocrația absurdității: Critica lui Emil Pascut asupra Direcțiilor IGPR și impactul abuzului de funcție
Emil Pascut, reprezentant al Sindicatului „Diamantul”, ridică un semnal de alarmă cu privire la ceea ce el numește „birocrație imbecilă” rezultată din ordinele emise de Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR). Într-un comentariu critic, Pascut subliniază cum un act considerat minor se transformă într-un „uragan” de birocrație, cheltuind resurse considerabile și generând confuzie în rândul structurilor teritoriale.
Pascut face o paralelă între acțiunile actualelor autorități și metodele folosite în perioada lui Nicolae Ceaușescu, sugerând că la conducerea structurilor polițienești se află persoane care, deși nu au o educație formală înaltă, reușesc să manipuleze și să controleze sistemul. El își exprimă îngrijorarea cu privire la conducerea lui Benone, șeful IGPR, și la echipa Berechet de la Poliția Capitalei, acuzându-i de o regresie a principiilor democratice.
Pascut contestă ideea ca toți polițiștii din Direcția Generală de Poliție a Municipiului București (DGPMB) să fie obligați să întocmească rapoarte de activitate, menționând că activitatea unei instituții publice ar trebui să se desfășoare conform legii, fără a depăși limitele acesteia. Conform OMAI 140/2016, doar anumite cadre de poliție sunt obligate să informeze conducerea despre activitățile extra-profesionale, sugerând că restul solicitărilor sunt nejustificate și pot fi considerate abuzuri de putere.
„Traznaile” echipei Berechet-Luiza Ababei sunt văzute ca abuzuri grosiere de funcție, în contextul în care acestea nu se bazează pe legislație. Pascut își îndreaptă critica și către absența unei reacții adecvate din partea conducătorilor poliției, întrebând retoric dacă va exista o anchetă pe abuzurile echipei, sau dacă autoritățile vor prefera să se concentreze asupra liderilor sindicali care critică aceste acțiuni.
El încheie prin a sugera că absența liderilor sindicali ar duce la o scădere a responsabilității instituțiilor și la o eliminare a criticilor constructive, punând în discuție eficiența actualilor lideri și implementarea corectă a legii în rândul angajaților din poliție. Acesta subliniază necesitatea unei reforme în gestionarea legislației și a abuzurilor de putere în sistemul de ordine publică.
Critica Sindicatului Europol
Sindicatul Europol subliniază o problemă alarmantă în interiorul Poliției Române: analfabetismul funcțional, combinat cu o fugă de responsabilitate și slugărnicie, pare să devină o normă pentru cei ce ocupă funcții de conducere. Un exemplu elocvent în acest sens este cazul șefului Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, care, sub presiunea ordinii venite de la chestorul șef Benone Matei, a implementat măsuri ce suscită întrebări legate de raționalitatea și legalitatea acestora.
Conform raportului, șeful Poliției Capitalei a primit o “fițuică” prin care i se solicita să pună în aplicare obligația ca toți cei 6000 de polițiști din unitate să redacteze un raport despre activitățile pe care nu le desfășoară. Această inițiativă, considerată absurdă și fără sens, nu doar că va genera o risipă semnificativă de resurse – aproximativ 12 topuri de hârtie și 3 cartușe de toner – dar și o birocrație inutilă care va afecta eficiența instituției.
Sindicatul pune la îndoială logica acestei măsuri, întrebând de ce nu s-a optat pentru o abordare mai rațională, care să implice raportarea celor care folosesc rețelele de socializare pentru a monetiza activitățile lor. Practic, singurul rezultat al acestui demers a fost conformarea fără ezitare a conducerii, continuând să reflecte o cultură a supunerii în fața regulilor impuse ierarhic.
De asemenea, sindicaliștii fac apel la polițiști să nu completeze aceste rapoarte, subliniind că nu există o obligație legală care să le impună acest lucru. Anexa 10 a Ordinului MAI 140/2016 se referă doar la situațiile în care polițiștii au relații cu angajatori, iar măsurile de acest tip par să depășească cadrul legal stabilit.
Observațiile făcute de Sindicatul Europol reflectă o contradicție între mesajele oficiale comunicate pe platforme sociale și realitățile administrative cu care se confruntă polițiștii în teren. Aceștia subliniază că o comunicare eficientă este esențială, dar în actuala configurație, lipsa coerenței între declarații și acțiuni generează confuzie și neîncredere.
Într-un scenariu întunecat, Sindicatul sugerează că sub conducerea actuală, polițiștii ar putea fi nevoiți să depună rapoarte săptămânale despre activitățile cotidiene, ridiculizând astfel o birocrație care nu face decât să încurce și să oprească dezvoltarea unei instituții esențiale pentru siguranța publică. Aceste trenduri de management ineficient par să contribuie la deteriorarea nu doar a moralului polițiștilor, ci și a imaginii instituției în ansamblu.
(Cerasela N.).
