Mult a fost, puțin a mai rămas până când zidurile groase ale penibilului, ridicate de Ministerul Afacerilor Interne sub pretextul „secretului de serviciu”, se vor prăbuși definitiv. Ani de zile, niște domni cu epoleți și frică de transparență au pus ștampila „Strict Secret” pe documente care ar trebui să fie la fel de publice ca mersul trenurilor. Dar, ghinion! Sindicatul Diamantul a decis să aprindă lumina într-un minister care preferă să lucreze pe întuneric, scoțând la iveală faptul că „marea secretomanie” era, de fapt, doar o metodă ilegală de a ascunde incompetența sub preș.
Fetișul pentru ștampile „Secret”: Cum a fost umilită logica în curtea IGPR
Marea bătălie s-a dat pe un teren minat de orgolii, unde mai marii IGPR s-au bătut cu cărămida în piept că „apără statul de drept” prin ascunderea Regulamentelor de Organizare și Funcționare (ROF). Potrivit dezvăluirilor făcute de Sindicatul Diamantul, șefimea din Poliție a încercat prin toate mijloacele – inclusiv recursuri în serie la Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) – să ne convingă că dacă află cetățeanul cum e organizat un inspectorat județean, se prăbușește ordinea mondială. Din fericire, judecătorii n-au pus botul la această piesă de teatru ieftin și le-au dat peste mâini „gardienilor” de carton, respingându-le acțiunile ca pe niște glume proaste.
„Agenturili străine” și spaima de a fi prinși cu temele nefăcute
În logica strâmbă a MAI, oricine vrea să știe cine și ce face într-o instituție publică este, probabil, un agent sub acoperire al unei puteri dușmane. Sindicatul Diamantul subliniază ironic că, în curând, „agenturili” (adică noi toți, muritorii de rând care plătim taxe) vom avea acces neîngrădit la ROF-ul IGPF, document ce va fi publicat oficial după ce instanța a obligat ministerul să lase paranoia la garderobă. Este momentul în care „complicitatea” instanței – un termen pe care șefii MAI probabil îl folosesc printre dinți în birourile lor capitonate – pune capăt unui deceniu de abuz administrativ mascat în „siguranță națională”.
Destabilizarea prostiei: Când legea bate ștampila ilegală
Victoria Sindicatului Diamantul nu este doar o reușită sindicală, ci un pumn în plexul unei birocrații care s-a obișnuit să confunde instituția publică cu propria moșie. După ce au pierdut rând pe rând controlul asupra secretelor de doi lei din IPJ-uri, greii din MAI se văd acum nevoiți să deschidă și porțile IGPF. Nu mai merge cu „nu s-a știut”, nu mai merge cu „e secret pentru că așa vrem noi”. Transparența vine peste ei ca o amendă pentru parcare neregulamentară, iar Sindicatul Diamantul le reamintește că, într-o democrație, singurul lucru care ar trebui să rămână secret în poliție este numele informatorilor, nu modul în care șefii își împart fotoliile și atribuțiile.
Pregătiți-vă conexiunile la internet: urmează marea „declasificare” a bunului simț, în direct pe paginile oficiale ale IGPF și SPRD!. (Cerasela N.).
