Cazul SAS – Bendriș Wilhelm
„Adevărul trist al problemei este că majoritatea răului este făcut de oameni care nu s-au hotărât niciodată să fie sau, să facă fie rău, fie bine.” – Hannah Arendt (1978)
Având în vedere cazul intens mediatizat din interiorul Ministerului Afacerilor Interne, am intrat în posesia adresei nr. 971/10.08.2023 în care, constatăm cu stupoare faptul că „ditamai” ministerul nu deține nicio procedură pentru rezolvarea unor conflicte de muncă, cum ar fi de exemplu cazul de hărțuire morală a unui lucrător din acest sistem. Răspunsul dat prin această adresă reflectă lipsa colectivă de empatie din acest sistem în care, demnitatea și onoarea sunt intens folosite doar așa, teoretic, căci punerea în aplicare sunt imposibile. De ce spunem asta? Simplu, de lungă perioadă de timp sistemul, adică, după cum bine știți, sistemul este format din oameni! Dar, ce facem când printre acești oameni apare fenomenul colectiv de dezumanizare? Cum este posibil să nu existe nicio cale legislativă în acest sistem unde „siguranța și încrederea” reprezintă sloganul instituției!?
Vă prezentăm alăturat un fragment din conținutul acestei adrese prin care, însăși conducătorul instituției întărește neputința sau indiferența față de semenii din sistem:„ De asemenea, în urma verificărilor efectuate în secțiunea standarde și proceduri, s-a stabilit că nu există o procedură pentru rezolvarea situațiilor de hărțuire morală”….
Deci, în cauză, subliminal se recunoaște un fenomen de hărțuire la locul de muncă dar, nu-s standarde și proceduri prevăzute în acest caz.
Și totuși, există cadrul legislativ în aceste cauze de hărțuire morală la locul de muncă prin care, angajatorul apelează la personal calificat pentru implementarea unor politici de informare și intervenție primară. Dar, de cele mai multe ori sistemul s-a erijat într-o entitate având ca scop tranșarea destinului unor funcționari incomozi, din punctul de vedere al acestora.
Speța de față reprezintă cazul unui funcționar care a devenit incomod pentru sistem, însă, se observă date cu caracter discriminatoriu dacă ne referim la legislația românească prev. de OUG
nr167/2020.
Prin urmare, considerăm că sunt întrunite criteriile acestui tip de abuz în acest caz și, dorim să expunem câteva aspecte prevăzute in standardele și procedurile pe care, instituția în cauză, ar fi trebuit să le cunoască.
Art 5 . La nivelul angajatorului trebuie să existe un cadru unitar și coerent în ceea ce privește atât integrarea perspectivei de gen cât și prevenirea și combaterea hărțuirii morale la locul de muncă, prin introducerea de măsuri care să vizeze:
a). Dezvoltarea unui sistem confidențial și sigur pentru depunerea plângerilor legate de hărțuirea morală la locul de muncă în scopul asigurării unui acces real la toate etapele administrative și judiciare prevăzute de lege și îndrumarea acestora pe întreg parcursul derulării acestor procedurii;
De asemenea, nu putem să observăm similitudinile cazului cu aspectele prevăzute de literatura de specialitate a ceea ce înseamnă în fapt, hărțuirea morală la locul de muncă.
Pentru a înțelege mai bine acest fenomen care a luat amploare în instituțiile statului și ceea ce resimte o victimă a acestui tip de abuz psihologic prezentăm alăturat următoarele:
Vă aducem în atenție un cadru conceptual pentru înțelegerea agresiunii și mobbing (hărțuirea morală la locul de muncă) legat de gradul de implicare în dinamica grupului în organizațiile de orice fel și gravitatea consecințelor negative suportate de către victimă/victime.
Următoarele două definiții ale hărțuirii la locul de muncă de către cercetători cunoscuți au fost selectate pentru analiza conținutului. Aceste definiții sunt utilizate pe scară largă în domeniu:
Bullyingul la locul de muncă care înseamnă hărțuirea, jignirea, excluderea socială a cuiva sau afectarea negativă a sarcinilor de lucru ale cuiva. Pentru a eticheta intimidarea (sau mobbing) este imperios necesar a fi aplicat unei anumite activități, interacțiuni sau proces în mod repetat și regulat (de exemplu, săptămânal) și peste un perioada de timp (de exemplu, aproximativ 6 luni). Bullying este un proces de escaladare în cursul căreia persoana confruntată ajunge într-o poziție inferioară și devine ținta unor acte sociale negative sistematice.
Teroarea psihică sau mobbing-ul în viața profesională înseamnă ostil și lipsit de etică comunicare care este dirijată într-un mod sistematic de unul sau de un număr a persoanelor în principal față de un individ. O încercare rău intenționată de a forța o persoană să iasă din locul de muncă acuzații nejustificate, umilință, hărțuire generală, emoțională abuz și / sau teroare. Este o „grupare” de către lider (i) – organizație, superior, coleg de muncă sau subordonat – care adună pe alții în sistematic și un comportament frecvent „asemănător mafiei”. Deoarece organizația ignoră, tolerează sau chiar instigă la comportament, se poate spune că victima, aparent neajutorat împotriva celor puternici și mulți, este într-adevăr „jefuit”. Rezultatul este întotdeauna rănire, suferință, boală fizică sau psihică, mizeria socială și, cel mai adesea, expulzarea de la locul de muncă.
Mobbing-ul la locul de muncă este expresia colectivă a eliminativului impuls în organizațiile formale. Este o conspirație a angajaților, uneori recunoscut, dar mai des nu, să umilească, să se degradeze, și scăpați de un coleg de angajat, atunci când regulile împiedică realizarea dintre aceste scopuri prin violență. Este o revărsare comună a iraționalității asupra peisajului birocratic monden al operei moderne.
Mobbing-ul la locul de muncă este un set de comportamente interpersonale abuzive care implică muncă grupuri și organizație și poate apărea în orice direcție în cadrul ierarhizarea locului și în orice set de relații la locul de muncă.
(Mobbing, Cauze, consecințe și soluții , Maurren Duffy și Len Sperry)
Mobbing-ul – Hărțuirea morală la locul de muncă:
Mobbing-ul sau agresiunea, este studiat în domeniile afacerilor și managementului, studii organizaționale, sociologie, psihologie, soluționarea conflictelor, drept, asistență medicală, medicina, traumatologia și sănătatea muncii, pentru a numi principalele discipline implicat. Beneficiile unei abordări multidisciplinare a unui domeniu emergent includ dezvoltarea rapidă a unui corp de cercetare și literatură teoretică. Diferitele culturile unei abordări multidisciplinare sunt acelea vocabulare disciplinare și metodele de cercetare variază considerabil. Există o serie de vocabulare pentru abuzul interpersonal. Deși, accentul nostru este pus pe mobbing și prezentarea apariția cercetării mobbing, nu putem ignora cercetările foarte strâns legate care folosește alte vocabulare, în special cele asociate cu hărțuirea.
Tipuri de mobbing la locul de muncă și setări organizaționale
Mobbing-ul la locul de muncă este un set de comportamente interpersonale abuzive care implică muncă grupuri și organizație și poate apărea în orice direcție în cadrul ierarhizarea locului și în orice set de relații la locul de muncă.
Mobbing la locul de muncă poate fi de sus în jos, în care supraveghetorii și / sau managerii sau administratorii mob un supravegheat sau cineva care deține un rang inferior în cadrul organizației. La locul de muncă mobbing-ul poate fi de jos în sus, în care muncitorii de rang inferior mob un supervizor.
Ambele forme de mobbing la locul de muncă pot fi denumite mobbing vertical .
Mobbingul orizontal sau lateral apare atunci când muncitorii înghesuie alți lucrători la mai mult sau mai puțin același nivel în organizație. Mobbing-ul la locul de muncă poate include și persoane servit; și anume, clienți, clienți, studenți sau pacienți. Oamenii au servit de obicei să se implice în mobbing-ul la locul de muncă atunci când sunt recrutați de cineva în cadrul organizației să se alăture unui mobbing care este deja în desfășurare.
Niciun sector al locului de muncă nu este imun la mobbing. Mobbing la locul de muncă, agresiunea emoțională a lucrătorilor a fost identificată în mai multe situații sectoarele locului de muncă.
(Mobbing, Cauze, consecințe și soluții , Maurren Duffy și Len Sperry)
Consecințele Hărțuirii Morale
Victimele hărțuirii pot suferi de anxietate, depresie, scăderi ale performanței la locul de muncă și, în cele din urmă, pot ajunge să părăsească organizația. Aceasta nu numai că subminează moralul angajaților, dar afectează și eficiența instituției în ansamblu.
Necesitatea de Reformă
Este evident că este nevoie de măsuri legislative și procedurale clare pentru a aborda această problemă în mod eficient. Ministerul ar trebui să implementeze politici care să asigure un mediu de lucru sigur și sănătos, protejând astfel demnitatea angajaților.
Concluzie
Scandalul hărțuirii morale din Ministerul Afacerilor Interne scoate în evidență nevoia stringentă de reformă și responsabilitate. Este esențial ca autoritățile competente să intervină pentru a adresa aceste abuzuri și pentru a stabili proceduri care să protejeze angajații de orice formă de hărțuire. Un sistem de justiție și de protecție a muncii eficient este vital pentru menținerea încrederii în instituțiile publice și pentru bunăstarea societății în ansamblu.
Vom reveni. (Cristina T.).
