“Mi s-a luat dreptul de a mai fi mamă!” Experiența unei cezariene cu complicații, la spitalul din Târgu Neamț

0
691

Ce minune, să devii MAMĂ! Anca S. a dat naștere celui de-al doilea ei copil pe 1 noiembrie a.c., la Spitalul Orășenesc Sf. Dimitrie din Târgu Neamț. Deși venirea pe lume a unui nou născut aduce numai bucurie, în cazul ei era cât pe ce să se transforme într-o tragedie, iar pruncul să rămână fără mamă la scurt timp după ce a venit pe lume.

Nemțeanca ne-a povestit cum o operație de cezariană scăpată
de sub control s-a sfârșit cu trei litri de sânge în abdomen (!), dureri de
nedescris, panică și incertitudine. În cele din urmă, viața i-a fost salvată la
Iași, însă a pierdut ceva unic: abilitatea de mai fi, din nou, mamă….

“În data de 1 noiembrie, m-am prezentat la Spitalul Orășenesc Târgu Neamt, în Secția Obstetrică- Ginecologie, medic curant dr. Dan Dumitrescu, în vederea efectuării unei operatii de cezariană. Mă aflam la cea de a doua sarcină (interval de 3 ani), la termen, având ca și antecedente uter cicatriceal.

La ora 8:30 au început pregătirile pentru operație. Atât starea mea,
cât și a fătului erau stabile.

În sala de operație, am fost asistată de către medicul anestezist dr Carp George, dr. Iovoaia Mădălina si Dr. Dan Dumitrescu. Când mi s-a făcut anestezia, medicul nu s-a asigurat că și-a făcut efectul. ..și așa a și fost! Nu eram amorțită, iar când s-au apucat de operație am simțit o durere enormă la nivelul abdomenului.

Am țipat de durere, încât și soțul meu m-a auzit de pe hol.

În jurul orei 10.00, am ajuns în salon. La scurt timp, maxim 30 minute
după ce am ajuns în salon, tensiunea arterială a început să scadă (110/70 mm HG).
Singura persoană prezentă în preajmă și responsabilă pentru supravegherea
postoperatorie a fost o doamnă asistentă.

Starea mea de sănătate se deteriora treptat. Aveam dureri abdominale intense, simteam o presiune, eram agitată. Lângă mine se afla asistenta care era și ea disperată, pentru că tensiunea arterială îscăzuse până la valori de 65/40 mmHg și nu venea niciun medic să mă vadă.

În jurul orei 12.00, s-a conștientizat gravitatea situatiei și, în
sfârșit, mi s-a acordat atenția cuvenită.

Imi amintesc că mi s-a pus și sânge.

S-a luat legatura cu medicii de la Piatra Neamt, dar ei au refuzat
transferul.

Tot eu, cu ultimile forțe, mi-am anunțat telefonic soțul. Ulterior, o altă asistentă i-a dat mai multe detalii.

În jurul orei 14.30, am fost transportată cu elicopterul la Iași, cu diagnosticul de șoc hemoragic”.

Soarta sau eroare medicală?!

Opriți-vă o secundă și imaginați-vă prin ce a trecut femeia
asta. Și familia ei.

“Consider că atitudinea personalului medical din Târgu Neamț nu a fost adecvată sau corectă din punct de vedere profesional. Deși starea mea de sănătate era critică, eu am fost supravegheată parțial doar de către o asistentă medicală, iar medicii curanți care s-au ocupat în dimineața zilei de 01.11.2019 nu au fost de găsit, decât după o intervenție telefonică în momentul în care s-a conștientizat gravitatea cazului de către personalul auxiliar prezent în secție. Mentionez faptul că dr. Dan Dumitrescu si dr. Carp se aflau în programul de lucru (până în ora 14:30).

A fost o experiență traumatizantă, atât pentru mine, cât și pentru familia mea. A fost o mobilizare defectuoasă din partea personalului medical. Mi s-a luat dreptul de a mai fi mamă. M-a surprins faptul cum a fost mediatizat cazul: personalul medical a fost prezentat într-o lumină pozitivă. Medicii de la Iai au “reparat” erorile săvârșite la Târgu -Neamț. Sunt în viață datorită profesionalismului personalului medical de la maternitatea Cuza -Vodă de la Iași.

Imi doresc mai multă seriozitate în ceea ce privește calitatea actului
medical, să se facă lucrurile cu simț de răspundere și să ne asumăm ceea ce
facem și să recunoaștem când situatia ne depășește.

Și să nu ne ascundem după hârtii care apoi să ne dovedească nevinovăția, chiar daca culpa medicală există!”, ne-a mărturisit Anca S.

Doar cei prezenți atunci, acolo, știu cu exactitate ce s-a întâmplat. Dar ciudat e că, din câte știm noi, nimeni nu s-a auto-sesizat în acest caz. Însă Anca are de gând să facă plângeri, către Colegiul Medicilor și către conducerea spitalului.

Poate ceva, la un momentdat, se va schimba, și nicio altă mamă nu va mai avea astfel de experiențe traumatizante în spitalele din România. Poate.

Sursa: ZiarTarguNeamt.RO

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here