Prima masina de tuns iarba a fost inventată de Edwin Budding în 1827 în Thrupp, în Anglia. Era folosită pentru a tunde iarba de pe gazon pe terenurile sportive și în grădinile de mari dimensiuni. Abia după trei ani, Budding a obținut patentul pentru invenția sa, iar două dintre primele astfel de mașini de tuns iarba au fost achiziționate de Grădina Zoologică din Londra și de Universitatea Oxford. Până atunci, iarba era tunsă la fel ca acum, într-o mulțime de zone rurale și din România, cu coasa.
Această primă masina de tuns iarba era complet manuala, care opera pe baza propulsiei umane. Astfel, „cositorul” era împins cu propriile mâini. Mașina de tuns iarba a lui Budding consta dintr-un cilindru cu lame care, fiind împins, învârtea lamele cuțitelor la viteză mare, tăind iarba ca un concasor.
Creșterea în popularitate a sporturilor de echipă care aveau nevoie de gazon, precum fotbalul, rugby-ul și cricketul, a dus la un impuls acordat acestui domeniu al tăierii cât mai eficiente a ierbii. În 1850, Thomas Green a inventat prima mașină de tuns iarba a cărei funcționare se baza pe un lanț.
Ulterior, odată cu apariția motoarelor pe benzină și cele cu abur, au apărut și primele mașini de tuns iarba cu motor. Prima mașină de tuns iarba care funcționa cu un motor cu aburi a fost inventată în 1893, de James Sumner. N-a avut viață lungă, însă, întrucât motoarele cu benzină au câștigat ulterior lupta cu motoarele cu aburi.
În secolul XX și odată cu revoluția industrială, mașinile de tuns iarba au cunoscut, treptat, multiple îmbunătățiri. Compania Atco a creat prima mașină de tuns iarba cu motor, în 1921. Apoi au apărut, pe rând, prima mașină de tuns iarba cu motor cu explozie, pe benzină, mașina de tuns iarba electrică, cele cu baterie sau cu autopropulsie.
Abia la finalul secolului XX s-a produs cea mai importantă revoluție în domeniu. În 1995, grupul Husqvarna a creat prima generație de mașini de tuns iarba complet automatizate: robotul de tuns iarba.
Robotul de tuns iarba era o mașină mult mai modernă și avansată, ideală pentru cei care nu doreau să piardă timp cu tăiatul ierbii. Acest robot nu avea nevoie de intervenție umană în timpul funcționării.
În prezent există roboți de tuns iarba care pot fi programați și al căror traseu poate fi prestabilit, fără a depăși zonele marcate. Probabil în câteva decenii, și această practică, a tunderii gazonului, va fi una încredințată complet roboților. Deocamdată, însă, trebuie să ne mulțumim cu mașinile de tuns iarba pe benzină sau cu cele electrice, care fac treabă bună, chiar dacă încă au nevoie de ajutorul nostru.
