Toată flota de tramvaie din România se află la un pas de dat ortul popii. În depouri se repară și se cîrpește, iar primarii, amenințați de campania electorală la care trebuie să raporteze succese, se înghesuie să recupereze. Încearcă să elimine rablele chinuite și zgomotoase cu investiții în tramvaie noi. Așa a apărut moda tramvaielor turcești! Primăria Timișoara a contractat 16 tramvaie turcești cu firma Bozankaia Otomotiv Mak, la prețul de aprox 2,5 milioane de euro bucata.
Turcii de la Durmazlar au fost singurii ofertanți pentru 13 tramvaie bidirecționale la Reșița. Primăria Capitalei, îndrăgostită și ea de autobuzele turcești și descoperind tehnica afacerilor cu turcii, a umplut Capitala cu 400 de autobuze Otokar. Mulțumită de felul în care arată și funcționează acestea și învățînd poteca contractelor la Istanbul, Primăria Capitalei este pe cale să acorde (dacă nu a și făcut-o!) încă un contract pentru livrarea a 100 de tramvaie turcești pentru STB.
Zilele trecute, și la Iași s-a încheiat o licitație pentru alte 16 tramvaie. A cîștigat tot o firmă turcească, autoarea unei oferte de 1.86 mil euro bucata (cu o lungime de 26 de metri), deși la București aceeași firmă a făcut o ofertă de 1.780.000 euro pe bucată. Și un pic mai scurte. În funcție de ce calculează turcii și comisiile de licitație prețul tramvaielor? Greu de răspuns!
La ora aceasta, două firme din Turcia vînd tramvaie în România fără ca nimeni să se întrebe de unde noua pasiune a românilor pentru tramvaie turcești, în vreme ce în țara noastră există o fabrică similară, cu tradiție, cu muncitori români, cu performanțe tehnice peste produsele turcești și cu o mentenanță promptă și accesibilă.
Pentru cei care nu cred în tramvaiele cu ieniceri, le oferim o copie a procesului verbal de atribuire semnat de membrii comisiei de evaluare de la Iași. (vezi
Care să fie misterul că primarii români se înghesuie să cumpere din Turcia sau din Polonia?
Mă tem că răspunsul la o asemenea întrebare este o treabă de procurori, nu de ziariști.( Vlad Dumitras).
