Ministerul Afacerilor Interne… este, din păcate, un colos bugetar ineficient în care: falsul în înscrisuri oficiale, înșelăciunea, delapidarea, abuzul în serviciu, discriminarea sunt la ele acasă. Și toate acestea cu acordul și protecția „sindicatelor” (cu precădere, a celor „reprezentative”).
O recunoaște M.A.I. -ul prin adresa nr. 5406490/29.10.2018 prin care refuză să ne comunice câți angajați sunt în Centrul Național SIS și câți membri sunt în sindicate (dintre angajații CNSIS), sperând aceștia că Ministerul Public și Instanțele de judecată vor fi, în continuare, mințite cu înscrisuri emise în fals, cuprinzînd date nereale despre falsa reprezentare sindicală din M.A.I., iar „oamenii sistemului” vor rămâne, în continuare, „la butoane”.
Ulterior, prin adresa nr. 5406491/29.10.2018, aceeași insituție ne comunică „numărul aproximativ de angajați”, cu indicarea procentajului pentru fiecare categorie: „menționăm faptul că la nivelul Ministerului Afacerilor Interne numărul angajaților este de aproximativ 130.000 (dintre care: funcționari publici – 2%, polițiști – 53%, cadre militare – 40% și personal civil – 5%)”. Din aceste date vagi, au reieșit următoarele cifre privind numărul de angajați M.A.I.: 2.600 funcționari publici, 6.500 personal civil, 68.900 polițiști, 52.000 militari. Aceste cifre nu reprezintă o distincție într militarii și polițiștii de birou (structuri suport) și cei „din stradă”/„din frontieră”.
Numărul personalului militarilor este impresionant și nu poate fi neglijat fiindcă, pentru obținerea reprezentativității sindicale, Legea dialogului social nr.62/2011 nu distinge că, din numărul total de angajați poți să „elimini militarii” ca să obții reprezentativitatea sindicală. NU! Din contră, numărul angajaților militari din M.A.I. joacă un rol considerabil în prezentul demers public căci ocupă o pondere de 25% din personalul angajat în M.A.I.
Din cei 78.000 angajați rămași după ce am „înlăturat” personalul militar, o pondere însemnată (credem noi peste 50%), nu au încredere în organizațiile sindicale și nu au aderat la acestea (nu au completat adeziuni de înscriere în sindicate). Și atunci, cum de M.A.I.-ul are „Federații sindicale reprezentative” când doar 39.000 angajați (estimativ), cca 20% din numărul total de angajați, sunt înscriși în sindicate?
Răspunsul e foarte simplu: cu ajutorul „nehotărâților” (acei angajați care aderă la 2 sau mai multe organizații sindicale) dar, mai ales, prin „importul” masiv de sindicate din alte domenii: penitenciare (Ministerul Justiției), SANITAS, Administrație Publică Locală, A.N.A.F. etc. creîndu-se astfel falsa impresie că acele sindicate care se organizează în federații, îndeplinesc condițiile prevăzute de articolul 51 din Legea dialogului social:
„Articolul 51(1) Sunt reprezentative la nivel național, de sector de activitate, de grup de unități și de unitate organizațiile sindicale care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
- la nivel național:
- c)organizațiile sindicale componente cumulează un număr de membri de cel puțin 5% din efectivul angajaților din economia națională;
- la nivel de sector de activitate sau grup de unități:
- c)organizațiile sindicale componente cumulează un număr de membri de cel puțin 7% din efectivul angajaților din sectorul de activitate sau grupul de unități respectiv;
- la nivel de unitate:
- c)numărul de membri ai sindicatului reprezintă cel puțin jumătate plus unu din numărul angajaților unității.”
Pentru a obține reprezentativitatea, doritorii sindicali nu trebuie decât să îndeplineacă condițiile prevăzute de articolul 52 din aceeași Lege:
„Articolul 52Dovada îndeplinirii condițiilor de reprezentativitate se face astfel:
- la nivel național:
- b)extras din ultimul buletin statistic publicat privind numărul total de angajați din economia națională;
- c)declarațiile semnate de reprezentanții legali ai federațiilor sindicale membre în care se specifică numărul total de membri de sindicat din fiecare federație, precum și o situație cumulativă semnată de reprezentantul legal al confederației sindicale cuprinzând lista federațiilor componente și numărul total de membri ai acestora;
- la nivel de sector de activitate sau grup de unități:
- b)declarațiile semnate de reprezentanții legali ai sindicatelor componente în care se specifică numărul total de membri de sindicat din fiecare unitate, precum și o situație cumulativă semnată de reprezentantul legal al federației sindicale;
- c)datele Institutului Național de Statistică privind numărul total de angajați din sectorul de activitate respectiv sau, în cazul grupului de unități, declarațiile angajatorilor din grup privind numărul angajaților fiecărei unități;
- la nivel de unitate:
- b)declarație semnată de reprezentantul legal al sindicatului privind numărul total de membri;
- c)dovadă privind numărul de angajați din unitate, eliberată de angajator;”
Cu titlu de exemplu, într-o „unitate” sunt 100 de angajați și un singur sindicat cu 30 de membri. Sindicatul nu are reprezentativitate. Unul dintre membri se distanțează de acest sindicat și racolează membri din sindicatul advers nu prin retragerea acestora ci prin completarea unei noi adeziuni. Astfel, cei 30 de angajați devin membrii în 2 sindicate care „se unesc” într-o federație cu 60membri. Deci, cei 30 de membri au fost dublați (cam cum a dublat Lia Olguța Vasilescu salariile și pensiile), la instanță înregistrîndu-se o federație compusă din 2 sindicate cu aceiași membrii.
Astfel, în M.A.I., cei 39.000 angajați care au aderat la sindicate prin completarea de adeziuni au fost: dublați, triplați iar sindicatele s-au transformat, artificial, în federații inclusiv prin „comasarea” altor sindicate din alte domenii/instituții. Deci, dacă cei 39.000 angajați M.A.I. au aderat la 3 „sindicate reprezentative” numărul membrilor din cele 3 sindicate a fost triplat artificial căci instanțelor de judecată nu le sunt prezentați membrii (cu date personale de identificare) pentru a vedea dacă acești angajați care au aderat la sindicatele care solicită constituirea și înscrierea unor federații sindicale figurează în 2 sau mai multe sindicate constituite la nivelul aceluiași angajator (M.A.I.).
Concluzionînd, datele care au fost depuse la instațele de judecată au fost voit „umflate” (posibil chiar și de Institutul Național de Statistică) dar, cel mai grav, liderii de sindicate care au constituit federații/au aderat la federații au dat declarații în fals, mințind judecătorii cu un tupeu infracțional inimaginabil.
De ce protejează M.A.I.-ul aceste „sindicate/federații umflate”?
În primul rând, „cei mai mari și cei mai tari sindicaliști” sunt pensionari, „oameni ai sistemului” care știu când să vorbească și când trebuie să tacă. Mai exact, acești „sindicaliști” sunt mâna cea dreaptă a oficialilor M.A.I. cu care se fac potlogăriile. Acești pensionari, la rândul lor, visează „scaun de de politician” (parlamentar) sau alte funcții înalte/beneficii personale (angajează nevasta/amanta etc. în structuri M.A.I., la locuri călduțe etc.).
Așadar, actualul „sindicalism reprezentativ/federativ” din M.A.I. e o formă de manipulare a maselor (de regulă inculte, nepregătite, în opinia oficialilor și a „sindicaliștilor reprezentativi”).
La nivelul Poliției de Frontieră Române nu există reprezentativitate sindicală.
Deși se feresc să ne răspundă, în concret, la solicitări, oficialii Poliției de Frontieră Române încearcă, de fapt, să ascundă faptul că ei „fac dialog social” în mod ilegal, cu sindicate „umflate”, care au dobândit ilegal reprezentativitatea.
Deși la nivelul Poliției de Frontieră Române sunt prevăzute 16.000 posturi (polițist și personal contractual), oficialii susțin că doar în proporție de 90% sunt ocupate. În speță, vorbim de 15.000 posturi polițist de frontieră și 1.000 posturi personal contractual (estimativ), conform adresei I.G.P.F.R. nr.8293/29.10.2018.
Așadar, Poliția de Frontieră Română are ca și angajați: 13.500 polițiști de frontieră și 920 personal contractual, adică un total de 14.420 angajați. Doar Sindicatul Național al Polițiștilor și personalului Contractual deține un număr impresionant de membrii: 6.831. Din cei 14.420 angajați (dacă am considera că fiecare angajat al Poliției de Frontieră Române ar fi membru într-un singur sindicat – cea ce ar fi eronat), 11.038 sunt membrii în sindicate, ceilalți 3.382 de angajați nefiind înscriși în vreo organizație sindicală.
De fapt, alegațiile din adresa IGPFR nr.8292/29.10.2018 cu privire la contractele cu diferiți terți încheiate de angajații PFR sunt fără temei în Lege fiindcă nu am solicitat date personale. Însă, „grănicerii” de azi au rămas ancorați tot în trecutul glorios al bunicilor, pe timpul lui Pazvante Chiorul când totul era secret (până și cârpa cu care ștergea praful personalul de la curățenie era secretă), nepublic.
În concluzie, la nivelul Poliției de Frontieră Române NU EXISTĂ REPREZENTATIVITATE SINDICALĂ! Iar oficialii din M.A.I. și structuri știu foarte bine acest aspect însă acceptă „dialogul social” fiindcă îi pot șantaja/manipula pe acești „sindicaliști reprezentativi” fricoși, coruptibili/corupți, gângavi (apuși), după bunul lor plac.
Direcția Generală de Protecție Internă M.A.I. susține că „e atât de secretă”, încât nu ne poate furniza date despre numărul de angajați și aderarea lor la sindicate… că sunt militari. Adică, la DGPI, femeia de serviciu e militar… doar culege informații cu mătura… ca și popii-militari din M.A.I. ce se doreau a fi racolați de DGA – dacă nu au și fost racolați – (după ce ieșea de sub sutana popii, angajatul M.A.I. trebuia să fie turnat la DGA în baza „sfintei spovedanii” … exact ca pe timpul comuniștilor)… aha!
Am observat și noi „activitățile secrete ale acestor militari” dar și DNA-ul când i-a pus sub acuzare pe Tobă și Oprea pentru folosirea de fonduri ale DGPI în interes personal… astea da secrete de stat: furtul banului public în interes personal și de grup organizat… sau la Ialomița, unde, „securiștii de la 2,15” dau informații din dosarele penale chiar urmăriților/ învinuiților/inculpaților pentru ca aceștia să se poată feri/ascunde sau corupe/intimida (amenința) polițiștii și procurorii de caz. Cunoaștem și noi „activitățile secrete de ordine și siguranță națională ale militarilor securiști de la 2 ș’un sfert”… și mai știm că din cca 3.000 ați rămas vreo 2.000 de „militari” aserviți ideologiei de partid (urmăriți politicieni și dizidenți, jurnaliști) pentru a le „pune bețe în roate” inclusiv prin provocarea de accidente sau falsificarea dosarelor (doar sunteți protejați de protocoale).
(Va urma)
Alexandru firicel – șef Departament Investigații
