Exclusiv

EXCLUSIV/INGERINȚA NEJUSTIFICATĂ, ILEGALĂ, ÎN LIBERTATEA DE EXPRIMARE A PSEUDO-POLIȚIȘTILOR MONTAȚI ÎN FUNCȚII MANAGERIALE PE CRITERII POLITICE!

De către

908

O RECUNOAȘTE CHIAR D.G.P.M.B.-UL!

În Declarația Universală a Drepturilor Omului (valabilă fiecărei ființe umane) regăsim un text foarte interesant: Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii; acest drept include libertatea de a avea opinii fara imixtiune din afara, precum si libertatea de a cauta, de a primi si de a raspindi informatii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat.

Așadar, educația, cultura fiecărei ființe umane și setea acesteia pentru cunoaștere își are sediul atât în libertatea de conștiință cât și în libertatea de exprimare a fiecărei persoane. Cu toate acestea, în România „modernă” nu se aplică acest articol (mai ales în rândurile angajaților M.A.I.). Singurele discuții pe care le poți avea în contradictoriu cu „boss” ar putea fi la șpriț nicidecum la locul de muncă unde „șeful e cel mai deștept și cel mai pregătit, în toate”. Acest aspect evidențiază prostia individului care, odată ajuns șef, se crede „atoatecunoscător și omnipotent”, necunoscînd acest tipar de individ că din critică și contradictorialitate s-au născut: Lumea Modernă, Știința, Cunoașterea.

Și în structurile M.A.I. au existat și, din fericire, mai există oameni pregătiți „destupați” însă aceștia sunt tot mai puțini. Grandomani și inculți sunt tot mai des regăsiți (din păcate) în funcții de conducere, expuși publicului, indivizi care nu acceptă „să îi contrazici”… să ai o altă opinie care să fie contrară cunoștințelor acestuia.

Astfel că, tot mai mulți angajați M.A.I. au început să răbufnească atât în spațiul public (de regulă pe rețelele de socializare) dar și prin petiții adresate eșaloanelor superioare aspect care îi înnebunește pe șefi fiindcă, în percepția lor, „șeful e Lumina instituției”… „șeful e instituția însăși”… „fără șeful, nimic nu e”. Cam cum gândea și împăratul piroman al Romei, Nero. Nemulțumiți de „explozia de gândire” în rândurile „celor de jos”, șefi inculți ajutați de angajați slabi de minte și fără nicio pregătire din structuri de: control intern, medicina muncii, juridic, psihologic îi consideră pe angajații nemulțumiți (acei critici la adresa conducătorilor) sau care expun abateri de la Lege (avertizori publici) niște „dezadaptați”… adică, persoane care nu se pot integra în societate și, mai ales, în „cultura organizațională” a M.A.I.: „nu ști nimic, nu faci nimic fără șefu’… nici măcar nu ai dreptul să gândești.”

Dacă ai curajul să expui public, faptul că „șeful nostru mult-iubit ia șpagă/a mâncat bătaie de la cămătari că a pierdut la barbut casa și mașina” etc., atunci „ești mâncat” căci un întreg sistem represiv năvălește peste acel avertizor public (sistem compus din indivizi „încuiați”, obișnuit cu ascunderea ilegalităților după același tipar uzitat de clanurile interlope).

Astfel, criticii sunt imediat marginalizați prin: cercetări disciplinare închipuite precum „ai vorbit urât pe FaceBook”, „ai exprimat o idee care nu îi convine lui șefuțul nostru mult-iubit/conducătorul sucursalei de partid” sau, cel mai grav, „ai scris o petiție în care susții că ești nemulțumit. Tu nu ști că la noi, în M.A.I., toți sunt zen („drogați”) și nu gândesc? Aici sunt precum în „rai”: toți suntem fericiți și rânjim prostește!”. Deci, cei care gândesc, care au opinii dar care mai fac și greșeala fatidică de a citi cărți și interpreta probe sunt „duși cu pluta” pentru falșii polițiști din structurile suport ale M.A.I. și, mai ales, pentru șefii impuși pe criterii politice sau de cumetrie („exact ca în „ceata lui Pițigoi: dai într-unul, țipă douăzecișidoi”).

Tocmai de aceea am fost foarte interesat de cum calculează acești „gânditori” din M.A.I. prejudiciul pentru libertatea de gândire și exprimare care-i ofensează atât de tare pe „educații” ajunși: șefi, controlori interni, juriști, psihologi etc. prin birourile din M.A.I. și Poliție. Cel mai plăcut a fost când D.G.P.M.B., „mușcându-și limba” a recunoscut că nu a avut niciodată proceduri pentru a plăti un avocat/deconta cheltuielile pentru un avocat în cazul unui polițist cercetart disciplinar…

M.A.I. și I.G.P.R, așa cum ne-am obișnuit, au refuzat să răspundă… normal, doar creează probleme acești „zen cu epoleți” care, intoxicați de praful și întunericul din birouri trăiesc departe de lumea înconjurătoare, societatea reală. Iar DGPMB ul a recunoscut, cu scrâșnituri printre dinți că nu pot calcula niciun prejudiciu pentru „comportarea necorespunzătoare” manifestată de polițiști prin postările/textele expuse în public sau petiții (mai ales că însăși Curtea de Apel București a statuat în cauza nr.4227/3/2016 că petițiile cetățenilor și modalitatea de soluționare a acestora nu face parte din categoria documentelor de interes public). Cât despre „prejudiciul de imagine adus instituției prin expunerea propriilor opinii în spațiul public sau în cuprinsul petițiilor” este o reminiscență comunistă… dar foarte vie în mințile „tineretului bolșevic” care conduce în M.A.I. Iar acest „prejudiciu de imagine” menținut de „noii comuniști cu epoleți” (pecum cei din D.G.P.M.B. conduși de nimeni altul decât Voicu Marius, finul ex-ministrului plagiator, Tobă Petre, ajuns la cârma „stânei DGPMB” pe același principiu: „capul plecat în fața Înaltei porți” ca și predecesorii lui) este o invenție a unor minți bolnave psihic fiindcă o singură persoană nu se poate identifica cu toți angajații unei instituții/autorități/societăți/ONG ș.a.m.d. decât dacă e dusă cu pluta. În mintea acestor indivizi, dacă îl citează procurorul/instanța pe „șeful mare” se duce tot personalul din subordine la Parchet/instanță? Când șeful intră în concediu, tot personalul instituției intră în concediu? Deci e clar că asta cu „afectarea imaginii instituției” numai o minte bolnavă, incultă, o poate susține… „psihologii” și „medicii specialiști” M.A.I. o știu cel mai bine.

Însă, în comunism, „tata Lenin” care nu era altceva decât „Lumina țării bolșevice”, avea aceeași idee despre el: „vorbești urât despre mine vorbești urât despre mama Rusia”… la fel cum se cred și șefi din acest minister, din păcate: „niște Leninișori… mititei, plini de ei”, în realitate vai-de-ei.

Partea furmoasă este că nici D.G.P.M.B.-ul nu aplică Decizia Curții Constituționale a României nr.818/2017 unde, Curtea, a statuat că raporturile de serviciu ale polițiștilor nu pot fi modificate prin Hotărâre de Guvern. Cu un „cioban” la cârmă, este evident că D.G.P.M.B.-ul nu are nicio șansă să evolueze în Lumea Modernă, așa cum nici M.A.I.-ul nu are cum să evolueze/performeze/modernizeze cu „o blondă teatrală” pentru care ordinele de partid sunt mai importante decât Deciziile CEDO și ale Curții Constituționale, Constituția țării, problemele reale ale angajaților M.A.I. „din stradă” și „din frontieră”…

Revoluția conștiinței, a gândirii o vor face doar cei: curajoși și inteligenți, educați, integrii, cărora nu le este frică de niște „ciobani” al cărui creier stă în măciulia de la bâtă, vocabularul lor fiind rezumat la: „Am înțeles, să trăiți!” și „Zici de mine, zici de Partid! Iar asta nu accept” (acesta fiind singurul motiv pentru care, marea majoritate, au ajuns într-o funcție de conducere în M.A.I.).

În concluzie, deși nu există niciun prejudiciu și nicio încălcare a vreunei libertăți prin evidențierea unor: citate, opinii pe bază de probe istorice, încălcări ale Legii de către agenți ai statului inculți, obedienți, neprofesioniști (precum scandalul plăcuțelor de înmatriculare cu „dragoste eternă PSD-ului”) în spațiul public, trădători ș.a.m.d. (despre cele din petiții nu are rost să vorbim, nefăcînd acestea parte dina cele idei/opinii/frustrăi expuse în spațiul public) șefi inculți din M.A.I. consideră că acei angajați critici/avertizori publici „strică imaginea instituției” prin criticile aduse.

Credem și noi că, după mintea lor, așa e, doar în M.A.I. și Poliție: ilegalitatea și prostia, grandomania și indolența, incultura și obediența, sunt criterii de departaje între „muritori”, acest tipar de individ fiind cel mai ușor de manipulat de o grupare politicianistă (poate mai incultă decât „procedura standard în a deveni șef în M.A.I.”) care, din 4 în 4 ani, se schimbă de fațadă…

Alexandru Firicel – șef Departament Investigații

N.R. Așa cum vă spuneam într-un articol anterior, când vine vorba de a-și ascunde ilegalitățile, D.G.P.M.B. -ul știe să invoce Regualmentul privind protecția datelor cu caracter personal (precum în prezentele adrese de răspuns). Dar, când vine vorba de: violarea corespondenței, intruziunea nejustificată în viața personală (chiar și a angajaților – cu precădere, dizidenți), fabricarea de probe și fapte „extrem de grave” celor care „întinează imaginea zeului” prostiei și inculturii (șeful/stăpânii politici ai acestuia) orice este admis … doar „statul paralel” și protocoalele, „oamenii sistemului” sunt încă acolo, pe metereze… așa cum și înaintașii lor potejau, la rândul lor: inchiziția, bolșevismul și nazismul.