Faptul că România nu este stat de drept, nu mai este nicio noutate pentru nimeni, doar faptele sunt tot mai evidente în ultima perioadă de timp: justiție făcută la comandă și fără Lege, legi care să favorizeze ilegaliștii și ilegalitățile, instituții de represiune care acționează fără suport în Lege.
Azi a venit rândul IPJ Galați să își evidențieze „creierul managerial” care acționează în baza unui „neuron nazist”: Mototolea Cornel, o figură ștearsă a Poliței Române dar care a reușit să ne atragă atenția prin lejeritatea cu care comite ilegalități.
Dar, să începem cu începutul:
În M.A.I. și Poliție NUMAI ȘEFII AU DREPTURI. Un astfel de drept este acela de a beneficia de telefon mobil oferit gratuit de instituție pentru ca șeful să poată fi repede chemat când trebuie să acopere ilegalitățile unui politician (apropiat al acestuia), un infractor periculos care oferă șpăgi grase, „cine de taină ale gulerelor albe”. Pentru polițiștii executanți „există obligația” (în mințile „managerior polițiști”) de a fi cotrolați și monitorizați (inclusiv când sunt în pat cu nevasta ori în parc cu copiii) pentru ca nu care cumva să „îl toarne pe stăpânul suprem”. Frica șefilor de a-și pierde scaunul este mai mare decât că și-ar putea pierde viața/familia etc. generându-le o stare de anxietate – „scaunul managerial” este idealul lor în viață (cam mic ce-i drept acest ideal). Astfel, d.p.d.v. științific, putem motiva comportamentul deviant al „mototolului nazist” care conduce IPJ Galați: în condițiile în care nicio Lege nu îi permite acestui individ să fure seriile IMEI din telefoanele polițiștilor, este evidentă frica acestui „șef” de „teoria conspirațiilor”: va fi îndepărtat din funcție pentru lipsa-i de profesionalism și gravele derapaje de la Lege.
Dreptul la viață privată al persoanei este un drept fără limite, ce nu poate fi îngrădit decât în anumite situații și doar prin Lege, după cum ne spune art. 8[1] al Convenției EDO. În acest sens, Curtea de la Strasbourg a statuat în cauzele: Bărbulescu contra România[2], Perry contra Marea Britanie[3], Copland contra Regatul Unit[4] că a fost încălcat dreptul la viață privată al reclamanților.
Pe de cealaltă parte, Curtea Constituțională a României a statuat în Decizia nr.440/2014[5] a statuat că sustragerea controlului judecătoresc a autorizațiilor privind accesul la date și informații personale reprezintă o ingerință nejustificată în viața privată a persoanelor supuse controalelor.
În concluzie stimați polițiști din M.A.I.-IPJ Galați, nu aveți nicio obligație legală să îi dați „mototolului nazist” seriile IMEI ale telefoanelor mobile personale. Simplele fabulații ale acestui individ din cuprinsul adresei nr.700645/16.03.2018 demonstrează cât de incult juridic/analfabet funcțional este (citește și nu înțelege textul) întrucât nu există niciun odin/dispoziție emis de o instanță de judecată (în cuprinsul unui dosar penal) sau text de Lege care să-i dea dreptul acestui individ/oricărei alte persoane dreptul de a se juca cu date personale.
Iar dvs., angajații M.A.I., puteți face următoarele:
- nu vă mai declarați numărul de telefon;
- nu mai veniți cu telefoanele personale la locul de muncă. Astfel, nu veți mai primi nici informații necesare muncii dvs. și nici nu veți mai „face adiționale” în beneficiul angajatorului. Dacă MAI-ul vrea să fiți dotați și de găsit la orice oră din zi-noapte, atunci să vă ofere gratuit telefoane mobile și abonamente cu minute respectiv trafic de internet.;
- neavând telefon mobil nu mai puteți fi solicitați din timpul dvs. liber. Astfel, puteți pleca liniștiți în timpul liber la rude, vacanțe etc. fără a mai fi deranjați de șefi – a se vedea și cazul Franței[6].
Dreptul dvs. la viață privată nu poate fi îngrădit decât prin Lege și numai dacă este necesar într-o societate democratică (art.53[7] Constituție). În plus, nu sunteți obligați de nicio Lege să vă folosiți bunurile personale sau veniturile salariale în beneficiul angajatorului, doar ca să îi protejați pe incompetenții din structurile suport și șefii dvs.
Așadar, CEDO, Constituția și Legea sunt de partea dvs., nicidecum a șefilor precum Mototolea Cornel care, pare să fi încălcat art.: 208[8], 272[9], 302[10], 325[11], 360[12], 361[13], 362[14], 363[15], 364[16], 365[17], 366[18] Cod penal.
Păi ce încredere să mai aibe în M.A.I. și, implicit, statul Român: cetățenii țării, celelalte instituții și autorități naționale dar, mai ales, partenerii externi ai României din moment ce „mentalitatea nazistă” (prin mototolea Cornel și nu numai –v-am tot prezentat „clienți” de-ai noștrii) este la mare cinste în M.A.I. și Poliția Română?
(Alexandru Firicel afiricel.incisivprahova@gmail.com).
[1] ARTICOLUL 8 Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie 1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale. 2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege şi constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a libertăţilor altora.
[2] „Dl Bărbulescu s-a plâns la CEDO invocând articolele din Convenția pentru apărarea drepturilor omului care se referă la respectul pentru viața privată. Instanța europeană a considerat că supravegherea mesajelor private ale oricărui angajat este contrară articolului 8 al Convenției. Exercitarea atribuțiilor de serviciu nu poate îngrădi viața socială. Activitatea profesională nu trebuie să îngrădească viața personală, care trebuie respectată de orice angajator, care altfel violează articolul 8 al Convenției pentru Drepturile Omului. Conducerea întreprinderii ar fi trebuit, oricum, să informeze angajatul cu privire la măsurile de supraveghere și motivele pentru care acestea au fost impuse. Această decizie nu poate fi atacată, este definitivă, și a fost luată de Marea Cameră de 17 judecători.”
[3] Art. 8 („Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie”). Utilizarea normală a unor camere de securitate, indiferent că acestea se află pe stradă sau în localuri publice precum centre comerciale ori posturi de poliţie, răspunde unor scopuri legitime şi previzibile, astfel încât nu ridică probleme sub aspectul violării art. 8. Totuşi, Curtea observă faptul că în speţă poliţia a reglat camera respectivă pentru a obţine imagini clare cu reclamantul şi a utilizat aceste imagini într-un montaj care a fost arătat unor martori în scopul identificării autorului unor infracţiuni. De asemenea, filmul realizat a fost arătat în cursul procesului, desfăşurat în public. Indiferent dacă reclamantul ştia de existenţa acelei camere de supraveghere, nimic nu indică faptul că el s-ar fi putut aştepta să fie filmat, în mod expres, cu ajutorul acesteia. În consecinţă, imaginile nu au fost luate în cadrul şi cu ocazia utilizării normale a camerei şi nici nu exista acordul persoanei filmate, astfel că a existat o ingerinţă în viaţa privată a reclamantului. În condiţiile în care chiar şi instanţa internă a considerat că măsura nu era prevăzută de reglementările legale din Marea Britanie, Curtea a constatat că ingerinţa nu avea o bază legală în dreptul intern, astfel că art. 8 a fost violat.
[4] 43. Curtea reaminteste ca utilizarea informatiilor referitoare la data si la durata conversatiilor telefonice si, in particular, numerele telefonice apelate pot cadea sub incidenta dispozitiilor Articolului 8 intrucat asemenea informatii constituie „elemente integrale ale comunicatiilor efectuate prin intermediul telefonului” (a se vedea Malone v. Rgeatul Unit, judecat in 2 August 1984, Series A no. 82, §84).
Simplul fapt ca aceste date ar fi putut fi obtinute legal de catre Colegiu, sub forma facturilor telefonice, nu constituie o piedica in a aprecia ca exista o ingerinta in drepturile garantate de Articolul 8 (ibidem).
Cu atat mai mult, stocarea datelor cu caracter personal referitoare la viata privata a unei persoane se afla sub incidenta dispozitiilor Articolului 8 § 1 (a se vedea Amann, citat mai sus, § 65).
Astfel, este irelevant daca datele detinute de catre colegiu nu au fost dezvaluite sau utilizate in defavoarea reclamantei in vreo actiune disciplinara sau orice alta procedura.
- Prin urmare, Curtea considera ca actiunile de colectare si stocare a informatiilor personale referitoare la convorbirile telefonice ale reclamantei, la fel ca si cele referitoare la e-mail-uri si la utilizarea internetului, fara incunostintarea acesteia, reprezinta o ingerinta in drepturile referitoare la respectarea vietii private si la secretul corespondentei in sensul dispozitiilor Articolului 8.
[5] 63. Solicitările de acces la datele reţinute în vederea utilizării lor în scopul prevăzut de lege, formulate de către organele de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, nu sunt supuse autorizării sau aprobării instanţei judecătoreşti, lipsind astfel garanţia unei protecţii eficiente a datelor păstrate împotriva riscurilor de abuz precum şi împotriva oricărui acces şi a oricărei utilizări ilicite a acestor date. Această împrejurare este de natură a constitui o ingerinţă în drepturile fundamentale la viaţă intimă, familială şi privată şi a secretului corespondenţei şi, prin urmare, contravine dispoziţiilor constituţionale care consacră şi protejează aceste drepturi.
[6] Legea a fost inspirată de un program similar folosit de grupul de telecomunicaţii Orange. ”Unul dintre cele mai mari riscuri este echilibrul între viaţa privată şi cea profesională, care stă în spatele conectivităţii permanente. Profesioniştii care găsesc un echilibru corect au performanţe mult mai bune la serviciu decât cei care vin obosiţi”, a spus anul trecut Bruno Mettling, director general al Orange, la postul de radio Europe 1. Noua lege face parte dintr-un program de reforme ale legislaţiei muncii, aprobat în luna mai, care include şi măsuri prin care companiile pot face mai uşor angajări şi concedieri. Informaţiile publicate de ECONOMICA.net pot fi preluate de alte publicaţii online doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor. http://www.economica.net/lege-noua-in-franta-angajatii-au-dreptul-sa-ignore-emailurile-de-serviciu-primite-dupa-programul-de-lucru_131021.html#ixzz5A7YydnvS
[7] ART. 53 Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati
(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii.
[8] Articolul 208Hărțuirea(1) Fapta celui care, în mod repetat, urmărește, fără drept sau fără un interes legitim, o persoană ori îi supraveghează locuința, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându-i astfel o stare de temere, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă.(2) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanță, care, prin frecvență sau conținut, îi cauzează o temere unei persoane, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.(3) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
[9] Articolul 227 Divulgarea secretului profesional(1) Divulgarea, fără drept, a unor date sau informații privind viața privată a unei persoane, de natură să aducă un prejudiciu unei persoane, de către acela care a luat cunoștință despre acestea în virtutea profesiei ori funcției și care are obligația păstrării confidențialității cu privire la aceste date, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.(2) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
[10] Articolul 302Violarea secretului corespondenței(1) Deschiderea, sustragerea, distrugerea sau reținerea, fără drept, a unei corespondențe adresate altuia, precum și divulgarea fără drept a conținutului unei asemenea corespondențe, chiar atunci când aceasta a fost trimisă deschisă ori a fost deschisă din greșeală, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.(2) Interceptarea, fără drept, a unei convorbiri sau a unei comunicări efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicații se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) au fost săvârșite de un funcționar public care are obligația legală de a respecta secretul profesional și confidențialitatea informațiilor la care are acces, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea unor drepturi.(4) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, către o altă persoană sau către public, fără drept, a conținutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar în cazul în care făptuitorul a luat cunoștință de aceasta din greșeală sau din întâmplare, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.(5) Nu constituie infracțiune fapta săvârșită:a) dacă făptuitorul surprinde săvârșirea unei infracțiuni sau contribuie la dovedirea săvârșirii unei infracțiuni;b) dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificație pentru viața comunității și a căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate.(6) Deținerea sau confecționarea, fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a comunicațiilor se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.(7) Pentru faptele prevăzute la alin. (1), acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
[11] Articolul 325Falsul informaticFapta de a introduce, modifica sau șterge, fără drept, date informatice ori de a restricționa, fără drept, accesul la aceste date, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecințe juridice, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
[12] Articolul 360Accesul ilegal la un sistem informatic(1) Accesul, fără drept, la un sistem informatic se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârșită în scopul obținerii de date informatice, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.(3) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârșită cu privire la un sistem informatic la care, prin intermediul unor proceduri, dispozitive sau programe specializate, accesul este restricționat sau interzis pentru anumite categorii de utilizatori, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
[13] Articolul 361Interceptarea ilegală a unei transmisii de date informatice(1) Interceptarea, fără drept, a unei transmisii de date informatice care nu este publică și care este destinată unui sistem informatic, provine dintr-un asemenea sistem sau se efectuează în cadrul unui sistem informatic se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și interceptarea, fără drept, a unei emisii electromagnetice provenite dintr-un sistem informatic, ce conține date informatice care nu sunt publice.
[14] Articolul 362Alterarea integrității datelor informaticeFapta de a modifica, șterge sau deteriora date informatice ori de a restricționa accesul la aceste date, fără drept, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
[15] Articolul 363Perturbarea funcționării sistemelor informaticeFapta de a perturba grav, fără drept, funcționarea unui sistem informatic, prin introducerea, transmiterea, modificarea, ștergerea sau deteriorarea datelor informatice sau prin restricționarea accesului la date informatice, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
[16] Articolul 364Transferul neautorizat de date informaticeTransferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic sau dintr-un mijloc de stocare a datelor informatice se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
[17] Articolul 365Operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice(1) Fapta persoanei care, fără drept, produce, importă, distribuie sau pune la dispoziție sub orice formă:a) dispozitive sau programe informatice concepute sau adaptate în scopul comiterii uneia dintre infracțiunile prevăzute în art. 360-364;b) parole, coduri de acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul total sau parțial la un sistem informatic, în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute în art. 360-364,se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.(2) Deținerea, fără drept, a unui dispozitiv, a unui program informatic, a unei parole, a unui cod de acces sau a altor date informatice dintre cele prevăzute în alin. (1), în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute în art. 360-364, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
[18] Articolul 366Sancționarea tentativeiTentativa la infracțiunile prevăzute în prezentul capitol se pedepsește.
