Rotația anvelopelor este una dintre cele mai simple operațiuni de întreținere pe care le poate primi o mașină, dar și una dintre cele mai ușor de ignorat, iar implicațiile omiterii acestei simple acțiuni vor crește costurile de exploatare ale mașinii dumneavoastră.
Mulți șoferi schimbă anvelopele doar în funcție de sezon și verifică presiunea ocazional, însă uită că roțile nu se uzează în același ritm. În timp, această diferență poate reduce durata de viață a setului, poate afecta stabilitatea mașinii și poate duce la costuri mai mari decât ar fi fost necesar.
Scopul rotației este distribuirea cât mai uniformă a uzurii între cele patru anvelope. Fiecare roată lucrează diferit, în funcție de poziția pe mașină. La automobilele cu tracțiune față, de exemplu, anvelopele din față sunt solicitate mai intens. Ele se ocupă de direcție, suportă o mare parte din forța de frânare și transmit puterea motorului către asfalt. Din acest motiv, se pot uza mai repede decât cele de pe puntea spate. La mașinile cu tracțiune spate sau integrală, distribuția uzurii poate fi diferită, dar principiul rămâne același: dacă anvelopele rămân mereu în aceeași poziție, unele vor îmbătrâni și se vor toci mai repede decât altele.
Rotația se face, de obicei, la aproximativ 8.000-10.000 de kilometri, dacă producătorul mașinii sau al anvelopelor nu recomandă alt interval. O soluție practică este să legați această operațiune de schimbul sezonier al roților sau de revizia periodică. Dacă mergeți mult în oraș, frânați des, circulați pe drumuri proaste sau conduceți frecvent cu mașina încărcată, este bine ca verificarea să fie făcută chiar mai devreme. Uzura vizibil mai accentuată pe o punte este un semn clar că rotația nu trebuie amânată.
Modul în care se face rotația depinde de tipul mașinii și de tipul anvelopelor. La multe automobile cu tracțiune față și anvelope nedirecționale, roțile din față pot fi mutate pe spate în diagonală, iar cele din spate pot fi aduse în față pe aceeași parte. Astfel, anvelopa față-stânga ajunge spate-dreapta, iar cea față-dreapta ajunge spate-stânga. Roțile din spate urcă în față fără să schimbe partea.
La mașinile cu tracțiune spate, schema poate fi inversată. Anvelopele din spate pot fi aduse în față în diagonală, iar cele din față pot trece pe spate păstrând partea. În cazul automobilelor cu tracțiune integrală, este cu atât mai important să respectați recomandările producătorului, deoarece diferențele mari de uzură între roți pot afecta comportamentul sistemului de tracțiune.
Există însă și situații în care rotația se face diferit sau este limitată. Anvelopele direcționale au un sens precis de rulare, marcat pe flanc, iar acestea nu trebuie mutate de pe partea stângă pe partea dreaptă fără demontarea de pe jantă. În cazul lor, rotația se face de regulă față-spate, pe aceeași parte. De asemenea, unele mașini au anvelope mai late pe spate decât pe față. În această situație, schimbarea între punți nu este posibilă, iar opțiunile sunt mult mai reduse.
Rotația nu trebuie privită ca o operațiune izolată. Este momentul potrivit pentru verificarea presiunii, a adâncimii profilului, a eventualelor tăieturi, umflături sau crăpături. Tot atunci se poate observa dacă o anvelopă se uzează pe interior, pe exterior sau în pete. Aceste semne pot indica probleme de geometrie, amortizoare uzate sau roți dezechilibrate. Rotația nu repară aceste defecte, ci doar ajută la uniformizarea uzurii atunci când mașina este în stare tehnică bună.
Deși simplă, rotația anvelopelor (vară, iarnă, all season) este deseori pe nedrept neglijată. Nu spune nimeni că ar trebui să schimbați toate planurile familiei pentru că s-au împlinit 10.000 de km de la ultima rotație. Ca idee, dacă faceți mai puțin de 15.000 de km pe an, puteți programa această operațiune la fiecare schimbare de sezon. Astfel, cu un drum la vulcanizare pneuri, veți rezolva mai multe probleme deodată.
Sursa foto: https://davanti-tyres.com/
