„Investigații pe mutește, moloz la vedere”
Corpul de Control confirmă ce scrie presa (Incisiv de Prahova, pardon), DNA-ul miroase a Berceni
Ani de zile, Incisiv de Prahova a fost acuzat că exagerează când a numit Berceniul „groapa de gunoi a penitenciarelor din România”. Astăzi, prin informațiile care circulă în sistemul penitenciar, povestea capătă contur oficial: Corpul de Control al Ministerului Justiției ar fi sesizat DNA în legătură cu muntele de deșeuri depozitat acolo unde trebuia să se înalțe, „curat și european”, un penitenciar de maximă siguranță.
În mediul profesional se vorbește deja despre un posibil prejudiciu de peste un milion de euro doar pentru ridicarea și evacuarea gunoaielor acumulate ani la rând. Ceea ce Incisiv de Prahova descria ca „25.000 de tone de rușine administrativă” începe să fie tradus, în limbaj penal, prin cifre, dosare și sesizări.
În timp ce autoritățile mimează mirarea, angajații din sistem descriu, de ani buni, zona Berceni drept ceea ce este: o veritabilă groapă de gunoi tolerată cu bună știință, o bombă ecologică învelită în hârtii cu ștampilă.
„Berceni: penitenciarul care începe cu groapa, nu cu temelia”
De la proiect strategic la morman strategic de deșeuri
În loc să avem la Berceni un șantier de maximă siguranță, am avut – conform relatărilor personalului – un traseu liber pentru basculante, betoniere și „uitători profesioniști”. Deșeuri din activitățile de construcții, resturi, moloz, gunoaie de tot felul ar fi fost lăsate să se adune „pe parcursul anilor”, într-o tăcere complice care nu poate fi explicată decât prin nepăsare sau interes.
O zonă care trebuia monitorizată la milimetru, cu registre, contracte, trasabilitate și responsabilități clare, a fost gestionată – după cum descriu sursele – „după ureche”: ce nu se mai potrivea la lucrare, se potrivea foarte bine la groapă.
Acum, când se vorbește deschis în interiorul sistemului despre costuri de peste un milion de euro doar ca să scapi de mizeria „acumulată istoric”, devine limpede că nu mai discutăm despre simplă neglijență, ci despre un posibil dosar-etichetă pentru o generație de „manageri apt limitați” la competență, dar nelimitați la tupeu.
„De la director de pușcărie la șef de scaner”
Matei, reciclat profesional la beneficiar: aceeași firmă, altă poartă (aici)
Dacă Berceniul e monumentul de beton și moloz, Valentin Matei este monumentul de lipsă de rușine. Proaspăt „ejectat” din funcția de director al Penitenciarului Ploiești – eveniment descris de subalterni ca o eliberare colectivă – eroul nostru nu s-a retras în anonimat, nu și-a făcut mea culpa, nu a dispărut din peisaj.
Conform informațiilor prezentate de Incisiv de Prahova, Matei a executat ceea ce orice manual de integritate numește „așa nu” și ceea ce „pantouflage-ul” ANP interzice clar: s-a angajat, cu contract pe perioadă nedeterminată, fix la beneficiarul punctului de lucru cu cazare permanentă unde, ca director, trimitea deținuți la muncă – Tomat Prod Impex SRL.
Acum, „comisarul de carton” își face veacul cu un scanner în mână, indicând acelorași deținuți pe care îi analiza în comisii unde să pună anvelopele pe paleți. O imagine perfectă a României strâmbe: fostul director al pușcăriei devine șeful de hală al aceleiași firme, în timp ce legea privind conflictul de interese e tratată ca un pliant de supermarket.
„Instigator printre anvelope”
Când fostul director își face răzbunarea cu plângeri dictate
Dar Matei nu s-a limitat la „scanat cauciucuri”. Potrivit surselor citate de Incisiv de Prahova, fostul director își petrece programul „stând de vorbă cu hoții”, nu pentru reeducare, ci pentru răzbunare.
Întrebarea preferată: „Cum e noua conducere?”
Recomandarea preferată: „Faceți plângeri, scrieți, reclamați, loviți unde doare.”
Același om care a fost acuzat că a condus cu pumnul în masă, cu șantaj moral și cu favoritisme, joacă acum rolul de instigator din afara sistemului, folosing deținuții ca instrument de reglare de conturi cu cei care i-au luat locul. Un mic „stat paralel” de hală industrială, construit pe orgoliu, frustrare și ură personală.
„De la ‘prietenia’ cu taxă lunară, la milionul pentru gunoaie” (aici)
Banii mici furați în liniște, banii mari ajung la DNA
În Penitenciarul Ploiești, „Prietenia” nu a fost un sentiment, ci o casierie neoficială: timp de peste un deceniu, din salariile angajaților s-ar fi reținut câte 20 de lei pe lună pentru o „formă informală de întrajutorare”, fără statut legal, fără personalitate juridică, fără transparență minimă. O cutie neagră a banilor de la personal, administrată după reguli pe care nimeni nu le găsește azi scrise.
Între timp, la Berceni, nu se mai discută de zeci de lei, ci de sute de mii. Dacă informațiile din sistem se confirmă și costurile de evacuare a deșeurilor depășesc un milion de euro, „Prietenia” devine doar antrenamentul pentru marile tunuri: bani mărunți stoarși lunar din salarii, bani mari „îngropați” în pământ, sub formă de moloz și deșeuri, cu girul structurii de comandă.
Dacă pentru cutia „Prietenia” angajații cer, pe bună dreptate, audit financiar și control de fond, pentru Berceni vorbim deja, conform zvonurilor, de sesizări la DNA. Schemele sunt aceleași, doar sumele cresc.
„ANP, Avocatul Poporului, Marian Ilie & co”
Liniște instituțională peste un sistem care crapă din toate încheieturile
În tot acest timp, Administrația Națională a Penitenciarelor a preferat ani la rând să joace rolul „mutului de serviciu”. În timp ce Avocatul Poporului transmitea recomandări privind igiena, dăunătorii, aerisirea și condițiile de detenție de la Ploiești, conducerea unității se preocupa – conform dezvăluirilor Incisiv de Prahova – de liste de recompense „ajustate”, de protejați plantați în scheme, de concedii medicale strategice și de fotografia de Instagram.
Deasupra tuturor, plutește și umbra lui Marian Ilie, fost director DSDRP, acuzat în spațiul public că a vulnerabilizat sistemul printr-un protocol cu MAI care permite depunerea minorilor în orice penitenciar, nu în centre educative. Același personaj este indicat drept protector al lui Matei, până când presiunile sindicale și dezvăluirile de presă au făcut ca mariajul toxic dintre „protejat” și sistem să devină, pur și simplu, imposibil de apărat.
„Când groapa de gunoi ajunge dosar penal”
Incisiv de Prahova, de la pamflet la probă morală
Ani de zile, articolele incisive despre Berceni, despre „Prietenia” necurată, despre trafic de influență, abuz în serviciu, vacanțe exotice cu șoferi „fantomă”, amantlâcuri de birou și „management cu inimioare” au fost tratate de unii drept exagerări pamfletare.
Astăzi, în interiorul sistemului penitenciar, se spune că:
- Corpul de Control al Ministerului Justiției a constatat nereguli de natură penală în legătură cu construcția secției exterioare de la Berceni;
- dosarul ar fi ajuns sau urmează să ajungă pe masa procurorilor DNA;
- costurile legate de evacuarea deșeurilor – molozul „adunat istoric” – ar depăși un milion de euro;
- întreaga zonă este descrisă de angajați ca fiind „o groapă de gunoi” în toată regula.
Dacă aceste informații se confirmă oficial, pamfletul devine radiografie: ce a început în paginile Incisiv de Prahova ca o satiră înnegrită de furie civică se transformă în material probator moral, iar numele lui Valentin Matei rămâne legat, prin beton și mizerie, de una dintre cele mai urâte afaceri din istoria recentă a sistemului penitenciar.
„Sfârșitul ‘aptului limitat’: de la moloz la cătușe?”
Penitenciarul respiră, dar sistemul tot pute
Îndepărtarea lui Matei de la conducerea Penitenciarului Ploiești și înlocuirea sa cu comisarul Coșman D.V. Doru Florin au fost salutate, inclusiv public, ca o gură de aer moral. Fotografia cu fostul director ieșind cu sacoșele în mână din unitate, publicată de penitenciare.info, a devenit deja imaginea unui sistem care, măcar o dată, pare să-și fi scuipat un gunoi din propria gură.
Dar problema nu este doar Matei. Problema este rețeaua de complicități, indiferențe, frici și tăceri care au făcut posibil ca:
- un director „apt limitat” să-și bată joc de personal, de deținuți și de instituție;
- o „asociație” fără statut – „Prietenia” – să funcționeze ani de zile ca un bancomat opac;
- la Berceni să se adune, nestingherit, zeci de mii de tone de deșeuri, până când costurile evacuării ating pragul de „milion de euro”;
- un om ejectat din sistem pentru scandaluri repetate să-și găsească loc, fără jenă, direct la firma-beneficiar, în răspărul oricăror principii de integritate.
Epilog: „Groapa de gunoi nu minte”
Poți șterge postări de Instagram, poți închide grupuri de WhatsApp, poți interzice subalternilor să vorbească. Nu poți, însă, să ascunzi la nesfârșit un munte de moloz, fie el și îngropat la Berceni.
Groapa de gunoi de acolo spune, în limbajul ei murdar, povestea unui sistem în care:
- decizia administrativă a fost înlocuită de aranjament;
- controlul a fost înlocuit de complicitate;
- responsabilitatea a fost înlocuită de „apt limitat”.
Dacă, așa cum se vorbește acum în interiorul sistemului, DNA intră serios în acest caz, Berceniul nu va mai fi doar o problemă de mediu, ci și un test al justiției: rămânem la stadiul de „groapă de gunoi” sau trecem, în sfârșit, la etapa la care unii dintre „managerii” mizeriei ajung să vadă penitenciarul și din partea greșită a ușii?
Până atunci, Incisiv de Prahova își păstrează promisiunea: vom continua să documentăm, să ironizăm și să demascăm. Pentru că, într-o țară în care molozul se numără în tone și prejudiciul în milioane, cineva trebuie să numere, măcar, și doza de nesimțire. Vom reveni. (Cristina T.).
