Incisiv de Prahova, ziarul care nu doarme niciodată când incompetența e la putere, continuă seria dezvăluirilor cutremurătoare de la Penitenciarul Giurgiu. Așa-zisul „cel mai sigur penitenciar din România” s-a transformat, se pare, într-un spectacol grotesc de rocade manageriale, evadări cu repetiție și, mai nou, decese misterioase. Cel mai recent episod? Un deținut găsit fără suflare în celulă, chiar în dimineața apelului. La Giurgiu, moartea a devenit, în mod tragic, o rutină.
În dimineața de 2 ianuarie 2026, ora 07:04, în timp ce agenții se pregăteau pentru apelul de dimineață, realitatea sumbră a lovit din nou. Un deținut în vârstă de 55 de ani, condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 8 luni pentru conducerea sub influența alcoolului – o infracțiune ce nu sună tocmai a „mare periculozitate” – nu s-a mai trezit. „Deținutul nu prezintă semne vitale”, a fost anunțul glacial, preludiu la un alt deces confirmat de echipajul SAJ Giurgiu. Cazul a fost preluat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, iar polițiștii, prompt, au anunțat că pe trupul neînsuflețit „nu ar fi fost descoperite urme de violență”. O frază rece, aproape poetică prin contrast cu istoricul „performant” al instituției. Omul, culmea ironiei, mai avea câteva luni și putea fi eliberat condiționat, după un an și 5 zile ispășite. O libertate aproape atinsă, dar care l-a găsit în cele din urmă, într-o celulă a „siguranței maxime”, sub formă de deces.
Caruselul incompetenței: Unde roțile se invârt, dar nimic nu merge, doar se moare și se evadează!
Acest nou caz tragic nu este, din păcate, o întâmplare izolată, ci o piesă într-un puzzle murdar, țesut cu fire de nepăsare și rotiri de personal care ar face invidioasă orice schemă piramidală. Incisiv de Prahova a semnalat de mult timp modul defectuos în care funcțiile de conducere sunt ocupate la Giurgiu. Am povestit, încă din 2022, despre „binomul” Fulga-Popescu și rocadele lor penibile, o adevărată coregrafie a incompetenței.
Vă mai amintiți de Marius Fulga? Ofițerul numit director fără concurs, destituit de un ministru, reîmputernicit de altul, apoi iar destituit pentru o evadare celebră? Ei bine, în sistemul penitenciar românesc, incompetența nu se pierde, doar se transformă în „adjunct”. Fulga a fost recompensat ulterior cu funcția de director adjunct pază, adică exact poziția de unde trebuia să asigure securitatea! La rândul său, Alin Popescu, fostul director adjunct pază și, deci, responsabil de siguranță la momentul primei evadări, a fost promovat director, în loc să răspundă penal! O mișcare genială, o „rocadă” de manual, orchestrată de ochii lumii, sub atenta privire a ministerului.
Ne întrebam, atunci, dacă ministrul justiției, Cătălin Predoiu, „crede că adoarme societatea” cu aceste manevre. Întrebare retorică, desigur, pentru că la Giurgiu, publicul e de mult sedat de șirul de evenimente absurde.
Evadări la ordine, mortăciuni la ofertă specială și dopaj cu discount! Penitenciarul all-inclusive! (aici)
Seria neagră de evenimente nu s-a oprit aici. Sub „managementul performant” al penitenciarului, denunțat de Incisiv de Prahova, Giurgiu a devenit un loc unde evadările par a fi incluse în pachetul de servicii. După prima evadare, o alta a șocat opinia publică: un deținut „foarte periculos”, condamnat la 23 de ani, a reușit să „se dea bolnav” și să evadeze de sub escortă de la Spitalul Floreasca (sau Bagdasar Arseni, detaliu minor într-un teatru al absurdului, ambele spitale bucureștene fiind evident la o aruncătură de băț de Giurgiu). Evident, ministrul Predoiu a răspuns cu… o altă rocadă! Popescu director adjunct, Fulga director! Parcă era un joc de cărți, nu o instituție esențială a statului! „Nimic nu se pierde, totul se transformă”, nu-i așa?
Ca un bonus la acest peisaj de vis, în aprilie 2023, am aflat, tot de la jurnalistii de investigatii de la Incisiv de Prahova, că un angajat al penitenciarului a fost prins în flagrant cu aproape 400 de comprimate de dianabol, substanțe dopante, pe care le introducea în unitate. Și asta nu pentru „performanțe” sportive, ci pentru, probabil, a „îmbunătăți” condițiile de detenție ale unora. Așadar, pe lângă crime și evadări, avem și un „serviciu de catering” cu steroizi. Ce poate fi mai mult? Poate doar un control judiciar pentru 60 de zile pentru angajat, în timp ce „rocadarii” din conducere își continuă nestingheriți cariera.
La Giurgiu, moartea e o rutină, libertatea e o iluzie, iar justiția… o glumă proastă!
Acum, revenim la realitatea rece a noului deces. Un om care putea fi liber, găsit fără suflare. „Fără urme de violență”, declară oficialii. Dar mai credem noi aceste declarații după ce, în martie 2022, în timpul unei misiuni de control a corpului ministerial, tot la Giurgiu, a fost găsit un alt deținut mort, iar Incisiv de Prahova relata atunci că „pare a fi ucis”? După ce s-a vorbit despre „fapte de violență crescută” și incidente ascunse?
Pare că la Giurgiu, decesele sunt la fel de frecvente ca și „rocadele” în funcții. Unul „pare ucis”, altul „nu prezintă semne vitale”, iar între ele, oficialii vorbesc despre un „management performant” – evident, convinși de consilieri de pe Marte, pentru că pe Pământ, realitatea e alta.
Penitenciarul Giurgiu nu este doar o instituție. Este o oglindă deformată a unui sistem întreg, unde responsabilitatea se evaporă, transparența e o glumă, iar viețile umane par a fi simple statistici în jocul murdar al puterii. În timp ce roțile caruselului incompetenței se învârt zgomotos, sub ochii unei justiții care pare să facă rocada între somn și amnezie, la Giurgiu, apelul de dimineață riscă să aducă, din ce în ce mai des, un răspuns tăcut. Cât timp va mai rezista publicul în fața acestui circ tragic? Sau cât timp va continua justiția să se învârtă în propriul ei carusel de „măsuri ferme” care nu schimbă nimic, absolut nimic? Vom reveni. (Cristina T.).
