În timp ce președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, jonglează cu bugete tăiate și „ținte rurale” iluzorii, iar Serviciul pentru Acțiuni Speciale (SAS) se transformă într-un club select al abuzurilor, fostul președinte Traian Băsescu trage un semnal de alarmă mai mult decât incendiar: România e o țară „infestată de corupție la nivel înalt în structurile statului” și ne aflăm la „ultimul moment când mai putem face ceva”. O radiografie dură, un verdict nemilos care, din păcate, pare să confirme, rând pe rând, toate dezvăluirile făcute de Incisiv de Prahova despre putregaiul instituțional.
Corupția, risc național? Sistemul român, „sat fără câini” și cu „inel magic”!
„Corupția trebuie trecută în strategia de securitate națională ca risc la adresa securității naționale,” declară Traian Băsescu la TVR INFO, ridicând miza. Cuvinte grele, care descriu perfect o realitate deja palpabilă. Căci, nu-i așa, ce altceva este penetrarea „până la vârful structurilor statului” – cum e cazul nefericit de la cabinetul primului ministru, cu presupusul „milion și jumătate de euro” promis PNL-ului – decât o corupție sistemică ce erodează încrederea și securitatea?
Acest „inel magic” al corupției, de care vorbea și comandantul SAS, cel care își dorea „să rotească de el ca tu să nu mai fii aici” pentru un subaltern incomod, agentul șef Wilhelm Constantin Bendriș (așa cum a dezvăluit Incisiv de Prahova -(aici)), pare să fie modus operandi la toate nivelurile. De la banii care circulă pe sub masă pentru partide, la abuzurile și hărțuirea psihologică din unități de elită precum SAS, unde un polițist este transformat în țintă pentru „comportament dezadaptativ” după un comentariu pe Facebook sau o manifestație sindicală.
Când psihologii devin călăi, iar SRI-ul, un orb fără voce
Ironia amară continuă cu descrierea metodelor de luptă anticorupție. Băsescu critică „spectacolul” DNA-ului și scurgerea de documente din dosarele aflate încă în faza de urmărire penală. O practică ce, în cazul SAS, a avut ecouri macabre, unde psihologul Horia Bejenaru, acuzat formal la Colegiul Psihologilor de către agentul Bendriș prin raportul obținut de Incisiv de Prahova, se comportă mai degrabă ca un călău instituțional. Acesta, în loc să ofere sprijin, îi refuză lui Bendriș reprogramarea unui test psihologic din motive medicale și îl acuză de alcoolism, manipulând decizii cruciale precum ridicarea dreptului de a purta armă. Un instrument de represiune perfect integrat într-un sistem care se auto-canibalizează.
Soluția propusă de Băsescu, de a permite SRI-ului să transmită informații și dovezi procurorilor, este un strigăt disperat de ajutor. Dar, în contextul actual, unde „România e sat fără câini și e la mâna corupților”, chiar și serviciile de informații sunt paralizate de restricții absurde, în timp ce instituții precum SAS-ul se comportă ca niște haimanale, mușamalizând agresiuni fizice și ignorând viețile subalternilor.
„Reforma” administrativă: O păcăleală dezagreabilă sau naivitate cruntă?
Nici așa-zisa „reformă a administrației”, blocată în coaliția de guvernare, nu scapă de tirul critic al fostului președinte. „Nu-i nicio reformă a administrației reducerea de personal. Asta e o optimizare de cheltuieli,” tranșează Băsescu. O simplă „păcăleală”, un „enervant de naiv” demers care ignoră adevărata problemă: comasarea județelor și regionalizarea, reorganizarea comunităților care nu se pot autosusține.
Această atitudine de „optimizare de cheltuieli” în loc de reformă structurală se oglindește perfect în „tragicomedia” bugetară a Uniunii Europene. În loc să prioritizeze autonomia și predictibilitatea Politicii Agricole Comune (aici), Ursula von der Leyen propune o „țintă rurală” de 10% – un morcov agățat de un buget PAC tăiat cu 17,6%. Fermierii europeni, la fel ca polițiștii români, par să fie lăsați de izbeliște, cu resurse insuficiente pentru a face față tranziției verzi și investițiilor necesare, în timp ce deciziile „de la centru” diluează orice șansă de coerență și echitate.
Epilog: Unde duce drumul „inelului magic”?
De la presupusele milioane pentru partide, la hărțuirea polițiștilor și la ignorarea fermierilor europeni, tabloul este sumbru. Un sistem infestat de corupție la nivel înalt, unde instituțiile sunt folosite ca instrumente de represiune, iar „reforma” e o glumă proastă. Avertismentul lui Traian Băsescu, că ne aflăm la „ultimul moment”, nu ar trebui să fie ignorat. Dar, privind la modul în care „șefii manelizează, subalternii pătimesc”, și la cum un psiholog poate deveni un torționar instituțional, este greu de crezut că „inelul magic” va fi rupt prea curând. Vom continua să monitorizăm această farsă tragică, în speranța că vocea adevărului va reuși să spargă zidurile cinismului și ale impunității. (Cerasela N.).
