Acesta nu este doar rasul vulgar de la periferia lumii (cum a ajuns urbea lui Cargiale), ci un ras mai subtire, aproape filozofic, voind parca sa ne aduca aminte ca in a face “haz de necaz” sta, intr-un fel, toata intelepciunea si toata libertatea existentei noastre. Bancurile au o “filozofie” a lor – practica, nepretentioasa, cu radacini venerabile in realismul gandirii populare.
Ursule ia vino aici si ia $20 de la smecheri si $10 de la restu!
Merge o haita de lupi prin pădure si ajung la un pod. Cind sa treacă podul, iepuraşul sare de sub pod si zice „Care sinteti şmecheri pe aici?”
Lupii se uita unu la altu si nu zic nimic. Vazind asta iepuraşul zice
„Bine, atunci $10 fiecare ca sa treceţi podul meu!”
A doua zi acelaşi lucru, si din nou lupii nu zic nimic si plătesc banii. A treia zi lupii se sftauiesc si isi aleg vreo cinci „şmecheri”. Vin la pod si cind iepuraşul intreaba de şmecheri astia cinci merg primii. Vazind asta iepuraşul zice „Ursule ia vino aici si ia $20 de la şmecheri si $10 de la restu!”
Deși la prima vedere am putea spune că este imposibil, ei bine, există astfel de vietati care pot trăi in urbea lui Caragiale. Cine sunt personajele din spatele ursului roz si din spatele iepurasului o sa aflam, impreuna, in scurt timp.






































