Sau cum s-a transformat poliția într-o pepinieră de protejați, bolnavi strategici, amante ale funcției și specialiști în dosare făcute scrum
La IPJ Prahova, degradarea nu mai este accident. Este metodă. Nu mai este excepție. Este regula. Nu mai este rușine. Este organigramă. Iar noi, Incisiv de Prahova, continuăm să scotocim prin această cloacă instituțională unde legea se aplică doar celor fără pile, iar dosarele mor exact atunci când trebuie să ajungă unde doare.
După „Academia de Cămătărie” – CAR-ul IPJ Prahova, cu prejudiciu de 1,7 milioane lei în dosarul 4621/P/2023, unde apar Matei Tatiana, Neacșu Silviu și alții, bani dispăruți și polițiști jefuiți în ritm de instituție paralizată; după ofițerul SIPI Dan Alexandru Manuel, surprins la 26.07.2025, la Păulești, băut criță, într-un Mitsubishi cu folii, fluturând „ORNISS-ul” de parcă era bâtă de cartier, iar instanțele, în dosarele 17591/281/2025 și 17590/281/2025, au făcut ce n-au făcut șefii lui: au dat dreptate agenților; după episodul lui Stoican Bogdan, alias „Pinochio” de Băicoi, eternul „bolnav” cu girofar, treceri de pietoni, camioane cu bușteni și amenzi de „spargere de ghivece” livrate la 5-6 luni după faptă — acum intrăm în miezul putreziciunii.
Și nu intrăm oricum. Intrăm cu bocancul în ușă.
Stoican a căzut? Sau doar a fost mutat dintr-un scaun în altul?
Prima bombă: Pinochio Stoican ar fi fost înlăturat de la comanda Poliției orașului Băicoi, iar în locul lui ar fi fost împuternicit șef Bulei Laura de la SPR 2, Poliția Câmpina.
Așa-zisa mutare miroase a rearanjare de garnituri, nu a curățenie. La IPJ Prahova, când se „schimbă” un șef, de multe ori nu se schimbă nimic. Se schimbă doar omul de la butoanele murdare.
Stoican, acest personaj care a transformat funcția de poliție în scut personal, pare să fi intrat în faza clasică a șefului de sistem putred: medicalul de protecție. Când apar întrebările, apare și concediul. Când apar suspiciunile, apare și bolta de hârtie numită „inapt temporar”. Când se strânge funia, subit se îmbolnăvește tot imperiul.
Stroe Iulian – discipolul perfect al obedienței
Și dacă tot vorbim de mizeria din curtea lui Stoican, să-l pomenim pe Stroe Iulian, specimenul ideal al polițistului care nu se ridică prin competență, ci prin servilism.
Din informațiile pe care le-am documentat, Stroe Iulian ar fi intermediat pentru Stoican montarea tablei pe casă, pe bani puțini, cu „ieftineală”, cu favoare și cu subînțelesul clasic al rețelei: azi te ajut eu, mâine mă acoperi tu.
Asta nu mai e poliție. Asta e combinație cu uniformă.
Și ca tabloul să fie complet, același Stroe a ajuns să fie împins în față, promovat, protejat și lustruit, de parcă obediența ar fi criteriu profesional. La Băicoi, înțelegem, nu contează dacă știi legea. Contează dacă știi să spui „să trăiți”.
„Bolnavul” Stoican și arta de a fugi de dosare
Stoican, spun sursele noastre, ar încerca să scape de dosarele penale ascunzându-se în spatele medicalului. Un truc vechi, jalnic și perfect compatibil cu stilul lui: când nu mai poți controla terenul, controlezi absența.
Iar când vine vorba de bani, influență și contracte, povestea se îngroașă. Sursele noastre indică faptul că Stoican ar fi intermediat contracte grele pentru Jimy Palada, vărul său, cu anumite primării.
Asta deja nu mai e „bănuială”. Este rețeta clasică a polițistului care nu mai veghează legea, ci o vinde pe bucăți.
Și, ca să fie totul și mai frumos, se spune că inclusiv fiul lui Stoican, Andrei, ar fi lucrat la casa Ausburg, firma lui Jimy Palada. Coincidență? Poate. Dar în Prahova, coincidențele au prea des buzunare comune.
Breaza, Băicoi și vechea meserie: taxa de protecție
Cine a crezut că Stoican s-a născut doar pentru a purta uniforma, se înșală. Omul, potrivit surselor noastre, ar fi practicat vechea meserie a sistemului corupt: măturatul comercianților de bani, produse și frică.
La Breaza ar fi ras tot ce se putea. La Băicoi ar fi continuat în același stil, alături de personaje de târg precum „Măturică”, care, în logica acestui bazar mizerabil, nu mai era comerciant, ci plătitor de liniște.
Roșii, purcei, miei și alte produse ar fi intrat în meniul zilnic al protecției oferite de comandant. Nu vorbim despre agricultură. Vorbim despre șpagă rurală cu epoleți.
Iar scenele relatate de sursele noastre sunt de-a dreptul obraznice: la nunta fiicei lui, „Măturică” s-ar fi plâns că a fost muls ani la rând, săptămânal, de Stoican. La băutură omul vorbea. Și când vorbea, spunea adevărul pe care sistemul îl îngroapă de obicei sub dosare și praf.
Praga, dar de unde bani?
Întrebarea pe care o punem direct, fără fard: de unde bani, Stoicane?
De unde bani pentru deplasări, cazare, daruri, life-style și alte deplasări de „familist” cu cinci copii, nevastă fără serviciu și încă „fiți mai casă”, cum se spune?
Din salariu? Hai să fim serioși.
Din șpăgi? Din presiuni? Din șantaj? Din taxă de protecție? Din combinații cu primării și oameni de casă?
Când un polițist trăiește ca un mic boier de județ și se plimbă pe la Praga ca și cum ar fi ieșit din vreo bursă de integritate, întrebarea nu mai este dacă miroase urât. Întrebarea este cine a deschis canalizarea.
Mocanu Horia, Lambrino și SIPI-ul care nu vede ce trebuie să vadă
Mai nou, în peisaj apare și Mocanu Horia, un alt personaj care, potrivit informațiilor noastre, ar cânta la nunți și ar beneficia de acoperire. Iar SIPI? Dormiți liniștiți, băieți, că nu vede nimic.
Aici intrăm în zona în care instituția nu mai este oarbă, ci selectivă. Vede exact cât trebuie. Niciodată mai mult.
Și povestea devine și mai toxică atunci când apare numele lui Lambrino, fost șef de la antidrog, despre care se afirmă că l-ar fi cercetat pe Mocanu pentru consum de droguri, în timp ce asupra lui însuși planează informații similare. Adică pe scurt: drogatul cerceta drogatul. România, versiunea cu epoleți.
Stoican știa. A tăcut. Iar tăcerea lui nu mai pare neglijență, ci complicitate.
„Grădinița de cadre” – unde se cresc obedienți, nu polițiști
Asta este, de fapt, miza episodului 44. Nu doar Stoican. Nu doar Stroe. Nu doar Mocanu. Ci sistemul care îi produce, îi tolerează și îi împinge mai departe.
La IPJ Prahova nu se mai cresc polițiști. Se cresc:
- executanți;
- protejați;
- specialiști în a închide ochii;
- și șefi care se pricep mai bine la acoperit decât la condus.
De la CAR-ul cu 1,7 milioane lei lipsă, la SIPI-ul care amețește și amenință, la șefii de la Băicoi care se îmbolnăvesc la fix, se mută pe funcții și își ung rețeaua cu bani, favoruri și teamă, tabloul este același: un IPJ putrezit din interior.
Și când legea ajunge să fie aplicată doar la cei fără relații, fără protecție și fără carnet de partid informal, atunci nu mai ai instituție. Ai o anexă de combinații.
Concluzia:
IPJ Prahova nu mai seamănă cu o structură de ordine publică. Seamănă cu o grădiniță de cadre în care:
- se mimează profesionalismul;
- se cultivă obediența;
- se ascund dosarele;
- se protejează borfașii cu uniformă;
- și se promovează cine trebuie, nu cine merită.
Noi vom continua.
Pentru că atunci când poliția ajunge să miroasă a șpagă, a frică și a protecție de clan, cineva trebuie să spună lucrurilor pe nume.
Iar noi o facem. Vom reveni. (Cristina T.).
