Dezvăluirea Europol care dă de gândit!
Ați crezut că doar în „Epoca de Aur” se făceau numiri și mutări pe bază de „pile” și relații? Vă înșelați amarnic! Sindicatul Europol, o voce tot mai (in)comodă în peisajul polițienesc, a aruncat bomba: sistemul de transferuri din Poliția Română nu este doar depășit și arhaic, este un malaxor al influenței și nepotismului, o rușine națională care forțează demisii și, în cazuri extreme, împinge la gesturi disperate.
Biletul la loterie al carierei: Locul tău e la 300km de casă! Noroc, dacă ai telefon la „impărat”!
Imaginați-vă tabloul: un tânăr polițist, plin de zel, proaspăt absolvent, este expediat la sute de kilometri de casă, într-un județ în care nu cunoaște pe nimeni. Compensare de chirie? O bătaie de joc: 385 de lei pe lună! Fără sprijin, fără vreo perspectivă de a se apropia de familie. Sistemul, așa cum dezvăluie Sindicatul Europol, este o mașinărie bine unsă de producție a nefericirii, unde tinerii ofițeri sunt aruncați în necunoscut, iar speranța lor se transformă rapid în calvar. Singura șansă de a ieși din acest purgatoriu? Să ai „relații” – un eufemism pentru trafic de influență la cele mai înalte niveluri.
Constanța, destinația coșmar: „Proiectul pilot” care rupe familii și cariere!
Un exemplu cutremurător al acestei disfuncționalități este „proiectul pilot de 45 de zile” de la IPJ Constanța. Peste 600 de absolvenți ai școlilor de agenți de poliție au fost trimiși acolo cu forța. Ce face Europol în fața acestei aberante situații? Se chinuie să scoată din malaxor cazurile sociale, umanitare: copii bolnavi, părinți imobilizați, familii destrămate de distanță. Dar câți sunt, de fapt, cei tăcuți, care nu au o organizație sindicală să le strige suferința? Câți renunță, pur și simplu, să lupte cu morile de vânt ale unui sistem corupt?
Chestorul Mototolea, monarhul mutărilor: Ordonă cine vrea, răspunde cine stie!
Și cine este „Împăratul” care decide soarta acestor polițiști? Sindicatul Europol îl indică direct pe chestorul Cornel Georgian Mototolea, împuternicit șef al IPJ Constanța. Acesta „aprobă ce rapoarte de mutare vrea el, fără să existe vreun criteriu obiectiv sau vreo predictibilitate”. Ați auzit bine: criteriile sunt arbitrare, discreționare, personale. Cine are „pile, cunoștințe și relații” se mută imediat, subliniază Europol. Cine nu? Mai numără un refuz, mai depune un raport, și, eventual, „mai numărăm o demisie sau chiar un suicid”. Cuvinte dure, dar realitatea este adesea mult mai dură.
Demisia de onoare: „Exemplul” care iți spune „mulțumesc, am plecat!”
Un caz, relatat cu o amărăciune usturătoare de Dumitru Ioan, este edificator. Zece ani de navetă infernală (150 km zilnic, dus-întors) pentru un polițist cu doi copii, de 5 și 9 ani. A cerut, legitim, o mutare mai aproape de casă. I s-a promis, apoi i s-a băgat pe gât o „cercetare de toți banii” și, în final, a fost refuzat. Motivul? „TREBUIE SĂ FIU EXEMPLU PENTRU CEILALȚI COLEGI DIN ZONĂ.”
Și ce „exemplu” a dat Dumitru Ioan? Unul șocant și revelator: „Mi-am depus demisia! Mulțumesc, domnule chestor Mototolea! Am reușit să îmi achit apartamentul, în 8 luni de zile, când mai aveam credit 20 ani! Vă salut, cu respect! 
”
Adevărul crud al sistemului: Mai rentabil să fugi decât să serviți?
Așadar, pentru un polițist dedicat, soluția nu a fost să rămână în sistemul bolnav, ci să-l părăsească. Ironia amară a mulțumirilor adresate „domnului chestor Mototolea” și „domnului șef de la resurse, dl. Dănăilă Silviu” arată disperarea și, în același timp, ușurarea de a fi scăpat. Sistemul, condus de „împuterniciți” care decid după bunul plac și „șefi de resurse” care girează aceste abuzuri, reușește performanța să alunge cei mai buni oameni, transformând dedicarea în deziluzie.
Ce semnal mai puternic am putea avea că Poliția Română, în loc să-și protejeze și să-și prețuiască oamenii, îi aruncă în voia sorții, într-un joc periculos al scaunelor muzicale unde doar cei cu „telefon la împărăție” supraviețuiesc? Rușine, mare rușine, domnilor! (Cristina T.).
