Ministerul Afacerilor Interne, instituția menită să asigure ordinea și respectarea legii, pare să fi devenit, în loc, un exemplu elocvent de cum se poate jongla cu funcțiile publice, ignorând orice prevedere legală, concurs sau meritocrație. Un scandal de proporții, care aruncă o lumină crudă asupra „marii corupții” de la intersecția aparatului central cu politicienii, este dezvăluit cu documente de Emil Pascut de la Sindicatul Diamantul. În prim-plan? Ascensiunea fulminantă și suspectă a unei anume Ioana Dorobanțu, catapultată de la „nivelul zero” direct în conducerea ministerului, prin „două mutări extraordinare”.
De la Piața Matache la „Mona” de la Minister: „Salto mortale” pe legi incălcate!
Vorbim de un „prim salt” făcut în 2012, când Ioana Dorobanțu trece de la nivelul Pieței Matache (adică, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București) direct în fotoliul de Director adjunct la Direcția Generală Juridică din MAI. O mișcare, în sine, cel puțin discutabilă.
Însă adevărata operă de artă în materia ocolirii legii începe câțiva ani mai târziu, „din 2017-2018”, așa cum punctează Emil Pascut. De atunci, au început să „curgă imputernicirile continue” pe funcția de secretar general adjunct MAI – o funcție publică civilă, care, conform legii, se ocupă exclusiv „prin examen sau concurs”! Dar, surpriză! Nu numai că doamna Dorobanțu a fost „imputernicită”, dar i-au fost acordate și „delegarea puterilor ministrului”, ba chiar și „delegarea funcției de secretar general plin” – altă poziție care, ați ghicit, necesită tot concurs!
Emil Pascut de la Sindicatul Diamantul ironizează: „Numărați voi singuri de câte funcții stă agățată, Dorobanțu.” Răspunsul este simplu: de toate cele disponibile, ignorând orice regulă.
Concursul? O „mizilică” pentru valoroasa doamnă!
Dovada tupeului politicienilor și a sfidării legii vine chiar dintr-o ilustrație preluată de sindicat. Într-o fotografie, ministrul de interne de la acea vreme, Marian-Cătălin Predoiu, este surprins în ipostaza de a-l „ruga” pe premierul Marcel Ciolacu să-i prelungească doamnei Dorobanțu „imputernicirea”. Comentariul sindicalistului este de o exactitate crudă: „Concurs? Da-l dracu de concurs! Pai noi avem o fata valoroasa aici si ne impiedicam de un mizilic?”
Aici se naște întrebarea fundamentală, una pe care Emil Pascut o ridică retoric, dar cu o greutate specifică: „Cum poți să imputernicești un funcționar public special, ‘polițista’ Dorobanțu Ioana, pe o funcție publică civilă?” Și asta, nu pe una, ci pe trei poziții cruciale: secretar general adjunct, secretar general plin și, parțial, cu atribuții delegate de ministru!
Un caz similar, la fel de revoltător, este cel al lui „Lefterache (cadru militar) de la Corpul de Control al MAI”, care deține o funcție publică civilă, nu militară. Aceste cazuri nu sunt excepții, ci devin reguli într-un sistem profund corupt.
Justiția, ultimul bastion: Sindicatul dă în judecată caracatița politică!
Pentru a stopa această bătaie de joc la adresa legii și a bunului simț, Sindicatul Diamantul nu a stat cu mâinile în sân. „Retineți că pentru documentele astea de mare interes public,” declară Pascut, „am fost nevoiți să deschidem proces în care cerem, cu Josanu și Canarau, anularea imputernicirilor nesfârșite și contrare legii acordate individei cu proptele politice.”
Este o tentativă disperată de a sparge o bulă de impunitate, un sistem în care, așa cum subliniază Pascut, „avem un caz care reflectă perfect marea corupție din zona unde se intersectează funcționarii din aparatul central al MAI, cu politicienii.” Aici se decide cine este promovat, cine beneficiază de privilegii, nu pe baza performanței, ci pe baza „proptelelor” politice.
Putere absolută, ilegalități fără consecințe: Dictatura „imputernicitei”!
Iar consecințele acestei ascensiuni ilegale sunt devastatoare pentru bunul mers al ministerului și, mai ales, pentru angajații cinstiți. Din postura de „imputernicită și delegată ‘ministru’ (jumi-juma cu Despescu)”, Ioana Dorobanțu conduce activitatea mai multor direcții cheie: DGF, DGMRU, DGJ. Culmea ironiei și a abuzului? Conduce inclusiv „direcția unde ea este titular, director adjunct” – adică, „ea este șefa șefului directiei generale juridice care, pe hârtie, este șeful ei.” O ierarhie inversată, un haos instituțional pe față!
Mai grav, aceeași „imputernicită” îi oferă „protecție totală lui Grecu, ca șeful DGF să vă jumulească liniștit ba cu calcule ‘eronate’ ale drepturilor salariale, ba cu articole contrare legii ascunse în OMAI S/7/2018”. Emil Pascut aduce un exemplu concret: „contravaloarea sporului de antenă pe durata concediului, unde există un articol amărât, dovedit ca fiind contrar legii, pe care ăștia doi, Dorobanțu cu Grecu, complotează și se opun eliminării lui.” O demonstrație de incompetență, complicitate și dispreț față de drepturile angajaților.
Codul administrativ? Un simplu servețel pentru „elită”!
Pentru cei care mai cred în statul de drept, merită reamintit ce spune Codul Administrativ, art 61: „Secretarul general al ministerului și secretarii generali adjuncți sunt înalți funcționari publici, numiți prin concurs sau examen, pe criterii de profesionalism.” Aceștia, conform legii, „asigură stabilitatea funcționării ministerului, continuitatea conducerii și realizarea legăturilor funcționale…”
Dar cum să asigure stabilitate și continuitate când funcțiile sunt ocupate prin „imputerniciri” ilegale, dictate de interese politice obscure? Cazul Ioanei Dorobanțu nu este doar o anomalie, ci un simptom al unui sistem bolnav, în care legea este o opțiune, iar „profesionalismul” este înlocuit de obediență. România merită instituții puternice, nu feude personale conduse de „imputerniciți” fără scrupule. Rămâne de văzut dacă procesul inițiat de Sindicatul Diamantul va reuși să zguduie din temelii această caracatiță a ilegalităților. Sau dacă, pur și simplu, justiția va închide din nou ochii. (Cristina T.).
