O corecție „dureroasă”: Nu 10, ci 24 de permisii pentru un criminal!
Bucureștiul fierbe, iar scandalul din sistemul penitenciar capătă proporții monstruoase! Ceea ce inițial părea o eroare gravă de judecată se dovedește a fi o farsă tragică orchestrată la cel mai înalt nivel. Sindicatul Europol lovește din nou, corectând o informație anterioară și dezvăluind un adevăr mult mai șocant, unul care ne lasă cu gura căscată și cu un gust amar de impunitate. Dacă până acum credeam că asasinul turc ce a spulberat viața polițistului Gheorghe Ionescu, „Dulăul”, beneficiase de doar 10 permisii, iată că realitatea depășește orice coșmar: NU 10, CI 24 DE PERMISII! Da, ați citit bine. De două ori și jumătate mai multe ocazii de a se plimba nestingherit, după ce, drogat și cu aproape 2‰ alcool în sânge, circula cu peste 180 km/h prin capitală și a transformat un om în cifre pe un raport medico-legal.
Arhitectul libertății: Un director „imputernicit” și o coincidență prea mare
Cine este artizanul acestei generozități penitenciare? Numele său este Geo Burcu, un personaj cheie în labirintul întunecat al administrației penitenciarelor. De la simplu director, chiar și el „împuternicit” (și, bineînțeles, fără concurs) la Penitenciarul Rahova, până la șef peste întreg sistemul – actualul director general al Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP) – drumul său a fost pavat cu… permisii pentru „arkadaş”. „Coincidență?” se întreabă, pe bună dreptate, Sindicatul Europol. Sau poate e un „sistem” bine uns, în care ierarhia aduce cu sine nu doar putere, ci și o mână liberă pentru a dispune de regulamente, de parcă ar fi maculatură. Rahova, locul unde criminalul turc Abdullah Ataș a fost încarcerat după condamnare, a fost prima sa rampă de lansare spre „libertate”. Când Geo Burcu era „doar” șef acolo, permisii de o zi curgeau ca apa la robinet, aprobate „din pix”.
De la „Arkadaş” la Patriarh: Conversia miraculoasă de la Rahova
Promovarea lui Burcu la șefia ANP a deschis noi orizonturi pentru „arkadaşul” său, criminalul turc. De la permisii de o zi, s-a ajuns la 2, 3, chiar 4 zile! Legătura? Un „arkadaş” (prieten/tovarăș, în turcă) pe nume Abdullah Ataș. În mod incredibil, în fotografia atașată dezvăluirii Sindicatului Europol, îi vedem pe cei doi: „arkadaşul”, criminalul turc, și Geo Burcu, omul care conduce azi ANP-ul și care i-a aprobat ultima (a 24-a!) permisie de 3 zile. Motivul? O „banală” vizită la Patriarhul României. Aici, la Penitenciarul Rahova, se petrec minuni demne de cărțile sfinte, dar și de pamfletele cele mai acide! Musulmanul Abdullah Ataș, despre care nu știam să fi avut vreo afinitate teologică ortodoxă, s-ar fi „convertit brusc” la ortodoxie. Oare doar-doar să mai iasă la o colindă, la un pelerinaj sau, de ce nu, la o plimbare sub ochii blânzi ai sistemului? Un exemplu de „reintegrare” pe repede-înainte, care ne face să ne întrebăm dacă nu cumva credința e doar un alt instrument în jocul periculos al libertății controlate.
Tăcerea vinovatului și prețul unei vieți de polițist
Au trecut patru zile de la fuga criminalului. Patru zile de când justiția a fost batjocorită, iar o viață de om, a polițistului Gheorghe Ionescu, a fost, simbolic, ucisă a doua oară de incompetență și, posibil, de complicitate. Și ce avem? Nicio explicație. Nicio demisie. Nicio asumare. Doar o tăcere asurzitoare, un refuz categoric de a oferi răspunsuri. O tăcere ce miroase a „rahah turcesc” și a mușamalizare la scară mare.
Cât rahat turcesc sau câte concedii în Turcia trebuie să oferi, se întreabă retoric Sindicatul Europol, ca să primești 24 de permisii după ce ai curmat o viață de om, a unui polițist, cu mașina? Răspunsul, se pare, este dat de Geo Burcu și de sistemul pe care îl conduce: o viață de polițist, în România, nu valorează nici măcar cât 24 de permisii pentru un „arkadaş” criminal. Este o insultă la adresa justiției, o scuipătură în obrazul fiecărui om al legii și o dovadă că, în anumite cercuri, impunitatea este moneda de schimb supremă. (Cerasela N.).
