Într-un sistem penitenciar adesea blamat pentru disfuncționalitățile sale, un eveniment de o gravitate abisală zguduie din temelii orice urmă de încredere, aruncând o pată de neșters pe blazonul „re-educării”. Vorbim despre Centrul Educativ Buziaș, un loc menit să îndrume minorii către o viață mai bună, dar transformat, se pare, într-un teatru al ororii, al abuzurilor inimaginabile și al unei justiții șchioape, care mimează acțiunea în fața dezastrului.
Camera ororilor și premiile cu chiștoace
Scenariul este rupt dintr-un coșmar: tineri cu vârste între 15 și 17 ani, aflați sub custodia statului, au fost, se pare, obligați de doi gardieni să întrețină relații sexuale între ei, sub privirile acestora. Și dacă refuzul ar fi putut aduce măcar o speranță de normalitate, realitatea a fost mult mai crudă: dezbrăcați cu forța, minorii ar fi fost bătuți „la pielea goală”. O mărturie șocantă a victimelor arată că, în schimbul umilinței și violenței, recompensa supremă ar fi fost… chiștoace de țigări. Ceva mai mult decât o bătaie de joc, o denigrare totală a ființei umane, petrecută chiar în inima unei instituții numite, ironic, „educativă”.
Justiția „oarbă” și mutările strategice: Când faptele vorbesc, dar nu răspunde nimeni
Anchetatorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj au deschis, la sfârșitul anului trecut, o investigație. O descindere a ofițerilor Corpului de Control, survenită la sfârșitul lunii noiembrie pe baza unor informații, a declanșat o serie de audieri și vizionarea imaginilor de pe camerele de supraveghere. Și aici intervine prima tușă de comedie neagră: procurorii ar fi stabilit că cei doi subofițeri își escortau victimele în birouri care, ce coincidență, nu beneficiau de supraveghere video! O adevărată capodoperă a logisticii abuzului.
Și totuși, în ciuda declarațiilor adolescenților, a gravității acuzațiilor și a probelor (sau lipsei lor convenabile), anchetatorii au concluzionat că nu ar fi existat „suficiente probe pentru emiterea unor ordonanțe de reținere”. Adică, tinerii au povestit infernul, camerele „nu au văzut”, iar gardienii – care au negat tot, susținând că își duceau minorii la… curățenie – au scăpat de arest. Nu-i așa că e comic?
Consecințele „dure” nu s-au lăsat, însă, așteptate, chiar dacă nu pentru cei direct implicați în presupusele fapte. Conform declarațiilor lui Cosmin Dorobanțu, președintele Sindicatului FSANP, angajații în cauză ar fi fost… trimiși la o altă închisoare. O mutare strategică, nici mai mult, nici mai puțin. La fel, șefa Sectorului Operativ, o doamnă, ar fi fost transferată la Penitenciarul Arad. Un fel de „roca-rola” administrativă, unde infamia se diluează prin kilometri.
Demisii de „onoare” și „măsuri cu celeritate”: Operațiunea „mătură subpPreș”
Ca o notă dulce-amară în această tragedie, directoarea Centrului Educativ Buziaș, Georgeta Dumitrașcă, și-a prezentat demisia, la solicitarea ministrului Justiției, Radu Marinescu. Nu vă grăbiți să aplaudați! Demisia nu înseamnă dispariție, ci doar o revenire pe vechea ei funcție, în cadrul Penitenciarului Iași. O retragere onorabilă, un fel de „demisie-promovare”, care mai mult subliniază complicitatea tăcută a sistemului decât o asumare reală a răspunderii.
Sursa infinită a indignării: Când oficialii „deplâng”, dar sistemul rămâne același
Cosmin Dorobanțu, președintele Federației Sindicatelor din ANP, recunoaște cu o emfază aproape dramatică faptul că acesta este „cel mai grav incident din istoria recentă a sistemului penitenciar românesc”. O declarație prețioasă, nu-i așa? Domnia sa a discutat chiar și cu ministrul Radu Marinescu și cu directorul general al ANP, Geo Bogdan Burcu, „mai ales că, despre această situație s-a aflat cu întârziere și trebuie luate măsuri.” Pe bune? Adevărul se află cu întârziere în sistemul de „re-educare”? Nu e ca și cum incidentele astea s-ar rezolva de la sine, prin levitație birocratică.
Deși vocile oficiale subliniază că s-au luat „măsuri cu celeritate”, realitatea pare să contrazică această grabă lăudabilă. Un pamfletar cinic ar putea concluziona că „celeritatea” s-a manifestat, de fapt, în „mutări” și „demisii” cosmetice, lăsând nesoluționată esența problemei: siguranța minorilor și tragerea la răspundere penală a celor vinovați.
În loc de epilog: O rugăminte sinceră pentru următorul scandal
Așadar, ne aflăm din nou în fața unui nou episod din serialul „România, te iubesc… de la distanță”. Copii abuzați, gardieni mutați, directori „demisionați” cu revenire pe funcție, și o retorică oficială care deplânge, dar nu schimbă nimic fundamental.
Poate că data viitoare, când un alt scandal monstru va izbucni într-un centru de „re-educare”, nu ne vom mai mulțumi cu declarații sforăitoare și „măsuri” care seamănă mai mult cu o deghizare a impunității. Sau, cine știe, poate vom descoperi că Ministerul și ANP au pregătit deja terenul pentru următorul act, cu noi transferuri „strategice” și demisii „exemplare”. Căci, nu-i așa, sistemul penitenciar românesc este, înainte de toate, un sistem foarte, foarte educativ. Mai ales pentru cei care știu cum să se ascundă. Vom reveni. (Cristina T.).
