Asistați, dragi cititori, la o nouă reprezentație grotescă din teatrul absurdului românesc, acolo unde uniforma, mai-marele și… lenea crasă se împletesc într-un dans macabru pe ritmuri de râs amar! Scena e Inspectoratul de Poliție Județean Neamț, personajele sunt „slugile” din sistem, iar „secretul” este, bineînțeles, salarizarea. Dar haideți să dezvăluim, rând pe rând, cortina ridicată de Sindicatul Diamantul.
Securiștii de carton și fiasco-ul „secretului” public
Nu demult, o mână de zelatori autoproclamați din IPJ Neamț, probabil sub hipnoza colectivă sau, mai probabil, la instigarea, pardon, „sugestia” subtilă a IGPR, s-au simțit profund lezați. Motivul? Sindicatul Diamantul (sursa noastră de indignare bine fundamentată) ar fi avut tupeul fantastic de a dezvălui public informații… secrete! Informații pe care, apropo, niște „șerpi” de la DGF le-au vârât cu zel în Anexa 18 la OMAI S7/2018, sub pretextul (culmea!) că dezvăluirea lor ar provoca un prejudiciu catastrofal.
Ei bine, scenariul de spionaj cu iz de bâlci s-a încheiat brusc când Procurorul, cu o sobrietate de-a dreptul iritantă pentru „patrioții” din IPJ, a aplicat un REJECT RĂSUNĂTOR. Motivul? „Nu există prejudiciu!” Adică, întreaga poveste cu secretizarea, toată tărășenia cu „secretele” salariale, justificată de un potențial „prejudiciu esențial, crucial”, s-a dovedit a fi… un balon de săpun spart. O comedie bună pentru un show de stand-up, mai puțin pentru o instituție ce ar trebui să inspire respect, nu ridicol!
Răspunsul la măciucă: Autodenunțul public și blazarea sefilor leneși
Dar comedia nu se oprește aici! Sindicatul Diamantul, cu un simț al umorului negru demn de notat, nu s-a lăsat. În replică la această sesizare abuzivă, „în scop de hărțuire”, au depus, la rândul lor, o plângere penală. Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, dar mai ales, ridicol pentru ridicol!
Și taman când credeam că ne-am plictisit de atâta dramă, pe scenă intră doi magnifici ai sistemului: Coman, șeful IPJ Neamț, și Iosub, șeful SRU Neamț. Acești doi titani ai birocrației, nevinovați, desigur, de orice formă de efort inutil, au semnat și, respectiv, întocmit o „dispoziție colectivă”. Atașate la această capodoperă a lenei? Niște tabele, nesecrete, cu absolut toți lucrătorii din IPJ Neamț și procentajul majorării salariale pentru fiecare!
Ați ghicit, nu? Cei doi domni, Coman și Iosub, dezvăluie, la rândul lor, aceleași informații… pretins secrete din OMAI S7/2018! Ipocrizia atinge cote stelare, transformând întreaga structură într-un monument al paradoxului.
Confortul personal, mai presus de lege: O epidemie națională!
Aici intervine însă elementul esențial, miezul acestei farse birocratice: L-E-N-E-A! Obligația clară a SRU, conform Punctului 4 din Anexa 18 (aceeași, pretins secretă!), era să emită un act INDIVIDUAL pentru fiecare lucrător și să îl COMUNICE fiecărui beneficiar. Simplu, nu? Ei bine, nu și pentru titanii noștri.
De ce să te chinui cu acte individuale și comunicări obositoare, când poți face o dispoziție colectivă, pe care, culmea, nici măcar nu o comunici? Răspunsul e simplu și usturător:
- Seful Coman să nu facă „bășici la degete” de la atâta semnat. Dumnezeule mare, ce martiraj!
- Șeful Iosub să nu se obosească cu comunicarea. Un efort infernal, nu-i așa?
Așadar, dragi cetățeni, avem aici doi indivizi de vază care au pus confortul personal, lenea pură și simplă, mult deasupra Legii. Iar partea cu adevărat tragic-comic este că acest „model” de conduită, de a pune „confortul pe primul loc, legea și respectul față de salariați pe locul doi”, se regăsește, ca o epidemie, la șefii din toate unitățile MAI. O întreagă armată de funcționari care preferă să încalce regulile și să se ascundă în spatele secretomaniei false, doar pentru a evita… munca.
O scânteie de speranță în marele circ al absurdului
Din fericire, există o fisură în acest zid de lene și ipocrizie. Atunci când un simplu beneficiar, exasperat, se încăpățânează să depună o petiție prin care cere documentul care i se cuvine, brusc, șeful Iosub nu mai are încotro. Legea, deși ignorată cu nonșalanță, își face, până la urmă, datoria. Ce păcat că e nevoie de un efort individual pentru a împinge sistemul de la spate, ca pe un tractor vechi, în loc ca transparența și respectul să fie norme de bază.
Până atunci, rămânem cu spectacolul: o secretomanie farsă, o lene monumentală și o lege transformată într-un șervet de șters pe mâini. Aplauze, vă rugăm, pentru comedia (ne)intenționată a Inspectoratului de Poliție Județean Neamț! Poate data viitoare, în loc să inventeze „secrete”, se vor apuca de… muncă. (Cerasela N.).
