Ministerul Afacerilor Interne (MAI) și Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR) sunt ținta unor acuzații dure privind sustragerea de la publicare a unor proceduri normative interne. Emil Pascut, reprezentant al Sindicatului Diamantul, denunță o „perversitate și devianță mintală” în justificarea oficială, care califică aceste documente drept simple „repere de conlucrare internă”.
„Reperele interne”: Paravan pentru lipsa de transparență?
Critica sindicalistului vizează modul în care MAI și IGPR abordează transparența actelor normative. Potrivit declarațiilor lui Emil Pascut, oficialii consideră că procedurile sustrase de la publicare sunt doar „un reper de conlucrare internă a mai multor structuri polițienești pentru optimizarea rezultatelor în acest domeniu.” Această formulare, departe de a liniști spiritele, a inflamat mediul sindical, care o percepe ca o tentativă de ocolire a obligațiilor legale.
Legea 24/2000, ignorată cu nonșalanță
Miezul controversei îl constituie Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, care stipulează clar că actele normative intră în vigoare doar după publicarea în Monitorul Oficial. Emil Pascut subliniază ironia situației: „redactorii legii, nepricepuți, nu și-au dat seama că există o clasă aparte de analfabeți, la MAI, care consideră că actele normativ administrative sunt ‘repere interne’ și, pentru acest motiv (neprevăzut de redactorii legii), trebuie sustrase de la publicare.” Această afirmație sugerează o sfidare deliberată a principiilor juridice fundamentale.
Justiția, de partea sindicatelor: O serie de decizii definitive
Sindicatul Diamantul nu este la prima confruntare pe acest subiect. Emil Pascut dezvăluie că, în ultimii cinci ani, sindicatul a obținut „zeci de hotărâri definitive (inclusiv cele prin care am obținut declasificarea ROF-urilor)” prin care instanțele au stabilit fără echivoc că actele normative emise de MAI și IGPR „sunt informații de interes public (nu ‘repere interne’)” și au dispus comunicarea acestora. Aceste victorii juridice repetate contrastează puternic cu practica instituțională acuzată.
„Reperul” obsesiv și obstructionismul informal
Pe lângă practica oficială, Emil Pascut aduce în discuție și un fenomen de „obstructionism” informal. El menționează că, atunci când Centrul de Informare și Relații Publice al IGPR (CIRP-IGPR) trimite colegilor din teritoriu modele de răspuns „obstructionist” la petițiile sindicatului – adesea prin WhatsApp, pentru a evita urmele oficiale – acestea sunt numite „informal, drăgăstos, tot ‘repere’”. Sindicalistul conchide, cu o notă de sarcasm, că „este foarte probabil ca la CIRP hălăduiește în libertate, neprins, un obsedat după ‘repere’”, sugerând că acest cuvânt este asociat cu o recompensă psihologică pentru cei care îl utilizează în contextul secretizării informațiilor.
Acuzațiile aduse de Sindicatul Diamantul ridică întrebări serioase despre transparența decizională și respectarea legii în cadrul unor instituții fundamentale ale statului român, subliniind o tensiune persistentă între obligația de informare publică și tendința de a menține opacitatea. (Cerasela N.).
