Într-o Românie unde justiția ar trebui să fie lumina farului în furtună, uneori pare mai degrabă un far stins, manevrat de mecanisme ruginite și ignoranță legislativă crasă. Un nou episod de grotesc juridic, demn de o farsă de proaste maniere, ne este oferit de peregrinările legale ale domnului POP IONUT-COSTIN, un cetățean curajos, dar, se pare, prea credul că regulile jocului sunt valabile pentru toată lumea. O poveste în care logica elementară a fost abandonată în favoarea unui „formalism” atât de obtuz încât frizează deliberarea, totul culminând cu o clasare scandalos de ușoară a unui dosar penal.
„Competența teritorială”, un concept obsolet?
Sau cum se plimbă dosarele de la Prahova la București, când le convine unora! (aici)
Domnul POP IONUT-COSTIN, reclamantul în această odisee judiciară, a contestat cu vehemență o Ordonanță de Clasare, acuzând că ancheta a fost condusă de un organ de urmărire penală complet necompetent teritorial. Este vorba despre Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, instituție care, se pare, a decis să ignore un detaliu minor: locul săvârșirii infracțiunilor reclamate a fost Rafinăria PETROBRAZI, județul Prahova. Conform, atenție, art. 41 alin. 1 lit. a și alin. 2 și 5 din Codul de Procedură Penală, competența teritorială este stabilită, imperativ, în primul rând de… „locul săvârșirii infracțiunii”! Simplu, clar, de necontestat, am crede.
Dar nu și pentru domnul Prim-Procuror, care, cu o lejeritate uluitoare, a trecut peste aceste prevederi clare.
A preferat să susțină că Parchetul Sectorului 1 este „competent”, invocând (greșit, conform sursei noastre) Art. 41 alin. 1 lit. c, pe motiv că „societatea reclamată [FALCK FIRE SERVICES S.R.L.] având sediul în București, Sector 1”. Adică, pe românește, dacă o infracțiune se petrece la Petrobrazi, dar firma are sediul în București, judecăm la București? O logică flexibilă, adaptabilă, probabil, după… interese. Este ca și cum ai judeca un accident rutier din Constanța la Timișoara, doar pentru că mașina implicată este înmatriculată acolo! Un precedent periculos sau doar o neglijență grosolană? Domnul POP IONUT-COSTIN înclină spre prima variantă, și pe bună dreptate.
„Clasarea Academică”: O Singură Fraza pentru un Adevăr Îngropat sub Formalități!
Dacă „excepția de ordine publică” privind competența a fost călcată în picioare, pe fondul cauzei, lucrurile devin de-a dreptul caraghioase. Domnul POP IONUT-COSTIN, reclamantul, a invocat o clasare a cauzei fără o cercetare temeinică, cu o încălcare flagrantă a Art. 5 și Art. 100 din Codul de Procedură Penală, care statuează obligația organului de urmărire penală de a afla adevărul și de a administra probe.
Însă, conform sursei noastre, în ciuda plângerii formulate de dl. POP IONUT-COSTIN împotriva Ordonanței de Clasare cu nr. 3654/P/2021, din 04.01.2023, domnul Prim-Procuror, dând dovadă de un „formalism” de manual, a decis să-și însușească pur și simplu soluția. Culmea birocrației! Printr-o singură frază, de o generalitate uluitoare, a stabilit că „pe fondul cauzei constat că soluția dispusă este legală și temeinică în raport de actele de urmărire penală efectuate, procurorul de caz apreciind în mod corect materialul probator întocmit în cauză, făcând totodată o corectă aplicare a dispozițiilor art. 16 alin. 1 lit. b) teza I Cod Proc. Pen”. Fără să menționeze, firește, care sunt aceste acte sau probe concrete, ci doar generic. O sentință-ghicitoare!
Două luni de verificare (în loc de 20 de zile, cum prevede Art. 338 Cod Proc. Pen.) pentru un asemenea deznodământ? E o glumă proastă cu justiția în rol principal.
De la martorii incompetenți la probe fantomă: Radiografia unei anchete „la aparență”
Suspiciunea rezonabilă că nu s-a dorit aflarea adevărului este alimentată de o serie de „omisiuni” care, adunate, par a forma un tablou complet al neglijenței deliberate:
- Singurul martor audiat?
- Un reprezentant al FALCK FIRE SERVICES S.R.L., fără studii sau atribuții tehnice relevante, un Director Economic, al cărui rol în stingerea incendiilor sau instruirea personalului rămâne un mister. O audiere formală, pentru „bifă”.
- Martori-cheie ignorați:
- Deși domnul DUMITRESCU ADRIAN, șef serviciu prevenire și situații de urgență la PETROM S.A., Rafinăria Petrobrazi, fusese nominalizat ca persoană autorizată și crucială, nu a fost audiat. Detalii esențiale au rămas, așadar, în umbră.
- Falsuri (posibile) în acte, ignorate:
- Fișele privind situațiile de urgență, unde se presupunea că personalul era instruit periodic de FALCK FIRE SERVICES S.R.L., nu au fost verificate. Nici măcar o expertiză grafoscopică, esențială pentru a verifica dacă semnăturile aparțin persoanelor instruite sau, și mai grav, dacă numele domnului POP IONUT-COSTIN a fost trecut acolo sub constrângere, cum chiar acesta a reclamat. O acuzație gravă, de constrângere la fals, tratată cu o ignoranță demnă de un tablou absurd!
- D.S.U. București, un detaliu nesemnificativ:
- Un act de control de la Departamentul pentru Situații de Urgență București, care confirmase anterior neregulile semnalate de domnul POP IONUT-COSTIN și dispusese măsuri administrative împotriva FALCK FIRE SERVICES S.R.L., nu a fost solicitat. De ce să aduci probe concludente, când poți să te bazezi pe declarația „nesinceră” a unui domn Radu Florentin, reprezentant al firmei acuzate, declarație necoroborată cu nimic?
Servicii „invizibile”, facturi „reale” și prejudicii ignorate: O comedie neagră cu bani publici
Un alt aspect grav, trecut sub tăcere de „anchetatori”, este cel financiar. Nu s-a cercetat dacă a existat un prejudiciu adus Rafinăriei PETROBRAZI, județul Prahova, din cadrul PETROM S.A., prin facturarea și încasarea unor servicii de instruire și pregătire fictive. Lunar, facturi pentru „servicii” care nu erau prestate, cu semnături falsificate și persoane trecute în acte deși lipseau! O gaură neagră în buget, ignorată cu bună știință.
Și, cireașa de pe tortul incompetenței: reclamantul însuși, domnul POP IONUT-COSTIN, deși și-a declinat identitatea și a fost inițiatorul demersului, nu a fost niciodată citat sau audiat pentru a furniza informații suplimentare. Oare justiția se face fără cel care o cere?
În concluzie, cazul domnului POP IONUT-COSTIN este o palmă usturătoare dată în obrazul justiției române, o demonstrație că uneori, Codul de Procedură Penală este doar un bibelou pe raft, iar adevărul, o simplă opțiune. Câtă vreme asemenea „formalism” primează în fața aflării adevărului și a respectării legii, cetățeanul de rând va rămâne, etern, un Sisif al birocrației, împingând o piatră care se rostogolește mereu înapoi, sub râsetele amare ale unui sistem care pare că își bate joc de el însuși. Vom reveni. (Cristina T.).
