Un semnal de alarmă răsunător este tras de Vitalie Josanu, reprezentant al Sindicatului Diamantul, care dezvăluie, într-o analiză incisivă, practici șocante în cadrul Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”. Instituția, menită să formeze apărătorii legii, este acuzată că operează după un „set de reguli paralele”, ce contravin legislației în vigoare și Constituției, transformând viitorii ofițeri în ținte ale unor „practici retrograde, menite să înfrângă, nu să educe.”
Paradoxul instituției: Unde legea se intâlnește cu arbitrariul
Într-o societate democratică, Academia de Poliție ar trebui să reprezinte un etalon de legalitate și onoare. Cu toate acestea, imaginea sa publică a fost deja „serios terfelită de plagiatele Școlii Doctorale”, o problemă la care instituția nu pare să fi oferit un răspuns pe măsura gravității. Vitalie Josanu subliniază ironia: în timp ce se invocă „protejarea imaginii publice a instituției”, nu s-a acționat decisiv împotriva „mulțimii doctoratelor plagiate”, o adevărată „cunună de spini” pe fruntea Academiei. Critica este directă: „Câte diplome de doctorat plagiate […] au fost identificate de voi și denunțate public, drept furt academic? Acțiunile contra doamnei Emilia Șercan fac cinste Academiei?”
„Muncă gospodărească”: Umilință ilegală sub masca disciplinei
Analiza Sindicatului Diamantul scoate la lumină o practică disciplinară profund ilegală și degradantă: „muncă gospodărească” pentru viitorii ofițeri. Un răspuns al Academiei, citând un Ordin al Ministerului Afacerilor Interne (O.M.A.I.), Art. 88 alin. 4 lit. f, arată că pentru abateri precum „întârzierea din ordinul… și a disciplinei”, ofițerii superiori pot dispune „executarea unor activități administrativ-gospodărești în interiorul Academiei”.
Această prevedere, care se traduce prin corvezi și muncă necalificată (măturat, curățat), este aplicată „pentru întărirea ordinii și a disciplinei”. Potrivit lui Vitalie Josanu, studenții ar putea fi chiar expuși public, pe străzile Bucureștiului, într-o formă de „sperietoare” menită să umilească. Problema fundamentală nu este doar natura anacronică a pedepsei, ci „ilegalitatea sa flagrantă”. Statutul de „student militar” sau „student de poliție” conferă un regim sancționator strict stabilit de legile organice ale Parlamentului (Legea nr. 360/2002 – Statutul Polițistului, Legea nr. 80/1995 – Statutul Cadrelor Militare), unde „executarea unor activități administrativ-gospodărești” NU EXISTĂ. Ministrul Predoiu, avocat de profesie, ar trebui să știe că un Ordin de Ministru nu poate inventa noi pedepse, încălcând o lege organică. Această practică este un abuz, iar „prima lecție pe care o primește viitorul apărător al legii este, așadar, că un ordin intern este superior legii.”
Umilirea ca metodă pedagogică: Atacul la demnitate
Dincolo de ilegalitate, această practică este „degradantă, menită să atace demnitatea umană”. Scopul acestei corvezi nu este educațional, ci un „act de umilire publică, o demonstrație de putere menită să inducă frica, angoasa și un sentiment de inferioritate”. Vitalie Josanu o descrie drept „definiția juridică a tratamentului degradant, interzis absolut de Art. 3 al Convenției Europene a Drepturilor Omului (CEDO) și de Art. 22 din Constituția României”. Ironia este că Academia, în propriile sale documente, recunoaște fenomenul de „hărțuire morală (mobbing)”, dar pare să îl aplice chiar de la vârf.
Legea tăcerii și cenzura preventivă: Omerta în mediul academic
Pentru a proteja un astfel de sistem ilegal și degradant, Academia a instituit un „regim de cenzură prealabilă” descris ca fiind demn de „regimurile de tristă amintire”. Articolul 75 din Regulamentul de Ordine Interioară (R.O.I.) impune că orice formă de comunicare publică (filmare, fotografiere, distribuție online) se face „numai cu aprobarea prealabilă a comandantului (rectorului)”. Un „Instructaj” intern interzice „strict apariția în social media în calitate de student… fără a obține în prealabil aprobarea, pe cale ierarhică”.
Motivul oficial invocat este „Protejarea imaginii publice a instituției”. Însă, Vitalie Josanu chestionează retoric: „oare ce fapte poate afecta imaginea instituției mai mult decât mulțimea doctoratelor plagiate?” și adaugă: „Cât pătează un pipi de furnică, față de un coșcogemite rahat pe obrazul Academiei de Poliție?” Adevăratul motiv, conchide Josanu, este protejarea abuzurilor: „Cenzura este scutul care protejează ilegalitatea.”
Conflictul suprem: Când regulamentul ingenunchează Carta Universitară
Culmea aberației juridice este atinsă atunci când R.O.I.-ul intră în coliziune directă cu „constituția” Academiei – Carta Universitară. În timp ce Carta (Art. 6 lit. b) garantează „libertatea academică” și „dreptul de a se exprima liber, fără a fi trași la răspundere, atât în mediul universitar, cât și în afara acestuia”, R.O.I. (Art. 75) interzice strict exprimarea „în mediul online” (adică „în afara instituției”) fără aprobarea rectorului. O normă inferioară anulează ilegal o normă superioară, demonstrând o „aberație juridică”.
O fabrică de docilitate? Apel la deșteptare și reformă
Analiza Sindicatului Diamantul ridică o întrebare fundamentală: „ce fel de ofițeri produce acest sistem?” Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” formează apărători ai legii, cu gândire critică și respect pentru Constituție, sau este o „fabrică de docilitate” blocată în „reflexe retrograde”, care îi învață pe studenți, încă de pe băncile școlii, că „supremația legii este un concept abstract, iar adevărata putere stă în ordinul șefului și în mușamalizarea realității”? Vitalie Josanu cere o reflecție profundă și o reformă urgentă pentru a asigura că instituția care formează polițiștii României respectă, înainte de toate, legea și demnitatea umană. (Cerasela N.).
