Sau despre cum „suportul” a transformat MAI într-o sectă, iar pe polițiști în enoriași umili.
În timp ce la nivel individual mai putem găsi o urmă de colaborare decentă, la nivel colectiv, realitatea cruntă din Poliția Română este una de putere pură și dură. O luptă inegală între cei care muncesc pe teren, zi și noapte, și cei care stau la căldură, în spatele birourilor, manevrând sforile și ținând secretele. Sursa acestei inegalități? Aparatul Central, bastionul „suportului”, unde se decide soarta operativilor, transformându-i în vasali dependenți.
Secretul salarizării: Biblia interzisă a polițistului modern
Cel mai abject mecanism de control este secretizarea metodologiei de salarizare. Un mister învăluit în ceață, un zid impenetrabil ridicat în fața polițiștilor activi și a pensionarilor militari. HG 0610/2017, un document clasificat drept secret de stat, este păstrat cu sfințenie de „preoții” de la resurse umane și financiar.
Cum îndrăznește un operativ să pună la îndoială calculele complicate? Cum poate un simplu muritor să înțeleagă limbajul sacru al salarizării? Nu-i rămâne decât să se umilească în fața „preoților”, să-i implore să-i dezvăluie o fărâmă din înțelepciunea lor. Iar după ce primește „binecuvântarea”, pleacă la fel de confuz, căci „crede și nu cerceta” este noua deviză a Poliției Române.
Fisa de pensie: Un act comun, un secret bine păzit
De ce nu primesc polițiștii fisa de pensie? Un act juridic banal, semnat de ambele părți, dar ținut ascuns cu încăpățânare. Unde este dreptul la informare, dreptul la transparență? Sau poate că „preoții” se tem că vor fi demascați, că se va vedea cum au jonglat cu cifrele, cum au tăiat și au împărțit după bunul plac?
Decizia de pensie militară, redusă la o simplă palmă de hârtie, fără detalii, fără explicații. Un format stabilit de contabilii din MAI și MAPN, fără consultare, fără respect față de cei care și-au dedicat viața sistemului.
Auto-sabotajul operativilor: Complici la propria umilire
Dar să nu dăm toată vina pe „suport”. O parte din responsabilitate le revine și operativilor, celor care s-au resemnat cu rolul de victime, celor care au acceptat statutul de inferiori. „Atât puteți voi, ăsta e nivelul vostru, nu vreți mai mult de la viață”, pare să fie mesajul subliminal transmis de un sistem putred până în măduva oaselor.
Însă mai există o speranță. Există polițiști curioși, dornici să învețe, să cerceteze, să nu se lase intimidați de „preoți” și de secretele lor. Acești polițiști reprezintă viitorul, temelia unei comunități profesionale puternice.
Sindicatul Diamantul: O rază de speranță într-un ocean de indiferență
În acest context sumbru, există și voci care se fac auzite. Emil Pașcu, de la Sindicatul Diamantul, este unul dintre cei care nu se tem să spună lucrurilor pe nume, să demaște abuzurile și să apere drepturile polițiștilor.
Comentariile pozitive primite de Sindicatul Diamantul sunt o dovadă că există o nevoie acută de informare, de transparență, de apărare a drepturilor. Oamenii vor să învețe, vor să înțeleagă, vor să se implice.
În concluzie, lupta pentru demnitate și respect în Poliția Română este departe de a fi câștigată. Însă, atâta timp cât există polițiști curioși, atâta timp cât există sindicate care luptă cu legea în mână, există speranță. (Cerasela N.).
