Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP), acel bastion al eficienței și al transparenței (sic!), ne oferă un nou spectacol demn de Caragiale: majorări salariale de până la 50% transformate într-o competiție absurdă pentru supraviețuire. Se taie, se ajustează, se promite, dar mai ales se complică, totul sub pretextul unei crize economice care pare să afecteze doar buzunarele angajaților, nu și sinecurile șefilor.
„Mai puțini, dar mai voiți”: O nouă definiție a meritocrației
Directorul general, domnul Bogdan Burcu, ne explică, cu o seninătate demnă de un manual de ipocrizie, că vom avea „mai puțini beneficiari, dar cu procent integral”. Adică, în loc să ofere o gură de aer tuturor, ANP preferă să arunce câteva firimituri unor privilegiați, transformând munca în penitenciare într-un concurs de pupincurism și obediență. Criteriile? Un amestec bizar de număr de puncte de lucru, capacitatea zonei de a oferi locuri de muncă (?!), disciplina și, cireașa de pe tort, „starea de spirit din unități”. Adică, dacă zâmbești frumos și nu cumva te plângi de condițiile mizere, poate, cine știe, prinzi o majorare.
Ofițerii, tratați ca niște copii de grădiniță
Și ca tacâmul să fie complet, ofițerii trebuie să treacă printr-un „aviz de principiu” de la ANP, un fel de undă verde de la mama-mare înainte să primească bomboana. Serios? Niște adulți, profesioniști, trebuie să cerșească o aprobare pentru a fi recompensați pentru munca lor? Nu e de mirare că sistemul penitenciar este sufocat de frustrări și demotivare.
Transparență? Mai degrabă, o perdea de fum!
Domnul director general ne asigură că totul se face cu „transparență” și „rigurozitate”. Ah, ce dulce minciună! Consultarea sindicatelor se reduce, probabil, la o discuție amicală la o cafea, unde șefii le explică, cu condescendență, că „nu sunt bani”. Iar unitățile „mai puțin performante” vor fi penalizate, adică exact cele care au cea mai mare nevoie de resurse și motivare. Genial!
Concluzie: Un sistem putred, ascuns sub majorări de fațadă
În loc să reformeze sistemul penitenciar, să investească în personal și să ofere condiții decente de muncă, ANP se ascunde în spatele unor majorări salariale de fațadă, transformând totul într-un circ ieftin. Un sistem putred, unde meritocrația este o glumă proastă, iar transparența, o iluzie. Dar hei, măcar avem „stare de spirit” bună în unități, nu? Sau poate doar o tăcere complice, impusă de frica de a nu pierde firimiturile de la masa bogaților. Bravo, ANP! Continuați să ne dezamăgiți! (Sava N.).
