I. Lacunele legislative și riscurile asociate
Analizând Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, Emil Pascut subliniază că aceasta nu definește clar termenul „opinii politice”, iar lipsa unei clarificări legale în acest sens constituie o deficiență gravă. Această ambiguitate permite aplicarea arbitrară a sancțiunilor, inclusiv destituirea, pentru exprimarea unor opinii politice. Conform Articolului 45, alin. (1), lit. b) din lege, este interzisă exprimarea preferințelor politice în activitatea profesională.
a) Nesiguranță juridică și aplicare arbitrară
Lipsa unei definiții legale clare conduce la nesiguranță juridică pentru polițiști, expunându-i unor interpretări subiective.
b) Încălcarea Principiului legalității
Conform Constituției României, orice normă juridică trebuie să fie clară și previzibilă. Aplicarea sancțiunilor în absența unei definiții precise contravine acestui principiu, deschizând calea pentru abuzuri administrative.
c) Limitarea drepturilor fundamentale
Dreptul la liberă exprimare, garantat de Constituție și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, poate fi restricționat, dar doar în condiții strict necesare. Interdicția neclară poate duce la suprimarea criticilor față de conducerea instituției.
d) Sancțiuni Disproporționate
Sancțiunea destituirii pentru abateri definite vag este disproporționată în raport cu principul proporționalității, care impune ca orice restricție a drepturilor să fie justă și necesară.
II. Problemele sistemice din MAI
După mai bine de 30 de ani de la Revoluție, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) nu a reușit să dezvolte o cultură bazată pe profesionalism, etică și transparență. Mecanismele informale domină, favorizând relațiile personale și obediența în detrimentul gândirii critice.
Aspecte semnalate de Sindicatul Diamantul:
- Lipsa transparenței decizionale;
- Promovarea pe criterii relaționale, nu de competență;
- Ignorarea drepturilor subordonaților prin ordine abuzive.
Această cultura organizațională defectuoasă contribuie la aplicarea problematică a interdicției de exprimare a opiniilor politice. MAI se concentrează pe sancționare în loc să educe și să prevină.
III. Abuzurile asupra liderilor sindicali
Situația devine și mai complicată pentru polițiștii lideri sindicali, care, conform Legii nr. 367/2022, beneficiază de protecție împotriva intervențiilor angajatorului. Totuși, managementul din MAI caută metode de a ocoli aceste protecții, interpretând greșit rolul acestora pentru a justifica măsuri disciplinare.
Această abordare autoritară este perpetuată prin inițiative care subminează statutul liderilor sindicali, transformându-i în „paravane” pentru a evita sancțiunile legale.
IV. Concluzii și soluții
Interdicția actuală privind exprimarea opiniilor politice în rândul polițiștilor din Legea nr. 360/2002 este ambiguă și susceptibilă de abuzuri. Este esențială definirea clară a termenilor și elaborarea unor norme precise pentru aplicarea sancțiunilor.
Măsuri propuse:
- Definirea clară a „opiniilor politice” în lege.
- Elaborarea normelor care să clarifice libertatea de exprimare.
- Instruirea structurilor de control intern pentru a preveni abuzurile.
- Crearea unui mecanism independent de supraveghere a aplicării sancțiunilor disciplinare.
V. Cazul Kudeshkina v. Rusia și implicațiile pentru MAI
Analiza se încheie cu referința la cazul Kudeshkina v. Rusia, decis de CEDO, în care s-a stabilit că demiterea judecătoarei Olga Kudeshkina pentru exprimarea opiniei sale critice a constituit o încălcare a dreptului la liberă exprimare. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat importanța protejării celor care contribuie la dezbaterea publică, considerând că afirmațiile sale au fost relevante pentru discuția despre independența justiției.
Această decizie este relevantă pentru contextul polițiștilor din România, ilustrând riscurile nodale asociate cu aplicarea abuzivă a interdicției de exprimare a opiniei politice. Exprimarea deschisă a opiniilor critice este esențială în menținerea unei societăți democratice, iar restricțiile nejustificate pot duce la un climat de frică și represiune, care afectează nu doar angajații din MAI, ci și întreaga societate.
În concluzie, fără reformele necesare și clarificările legislative, interdicția actuală rămâne un instrument de intimidare, subminând integritatea și profesionalismul instituțiilor publice. Eforturile de a crea un mediu de lucru sănătos, bazat pe responsabilitate și transparență, trebuie să fie o prioritate pentru viitorul MAI și pentru protejarea drepturilor fundamentale ale angajaților săi. (cerasela N.).
