Este înspăimântătoare degradarea competenței, meritocrației și a valorii profesionale în România ultimilor ani. Acea Românie în care ni se spune mereu că e promovată meritocrația.
Haide să vedem puțin cum mai arată meritocrația în România ultimilor ani. Studiu de caz, Bogdan Licu, adjunct al procurorului general al României, susținut de PSD(!?) pentru un post de judecător la Curtea Constituțională, instituție-cheie în structura statului de drept. Licu a obținut nota 5 la examenul de licență la Drept penal, materie fundamentală pentru un procuror – cu atât mai mult pentru un procuror aflat la vârful ierarhiei.
De ce e importantă Curtea Constituţională? Pentru că este garantul supremaţiei Constituţiei.
Bogdan Licu și-a depus dosarul de candidatură la Comisia Juridică din Camera Deputaților din partea PSD, scrie ieri Hotnews.
Bogdan Licu este unul dintre procurorii care au influențat profund sistemul de justiție în ultimii ani, fiind susținut de clasa politică – indiferent de culoarea acesteia, însă ghidonată din umbră de o forță niciodată văzută la lumină – atunci când a fost delegat în diverse funcții de conducere din sistemul de justiție.
Însă nu pregătirea profesională sau competența dovedite prin dosare l-au propulsat la vârful ierarhiei, ci manevrele de culise și apartenența la găștile potrivite din politică, servicii și masonerie. A, își mai aduce aminte cineva că proaspătul candidat la CCR a fost mason însă nu a declarat asta în declarația de interese, așa cum cere legea? Sigur, cui îi mai pasă în România că un procuror încalcă legea…
S-ar putea presupune că pregătirea universitară, plus experiența profesională, l-a validat pe Bogdan Licu pentru toate funcțiile, pozițiile și titulaturile avute până acum – și au fost multe. În ultimii 20 de ani a fost exclusiv șef.
Ei bine, Bogdan Licu a urmat universitatea particulară „Spiru Haret” din București în perioada 1991 – 1995.
Examenul de licență în Drept l-a susținut la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca în februarie 1996, pentru că „Spiru Haret” nu era acreditată și nu avea dreptul de a organiza examene de licență.
Licu a obținut nota 5 la examenul de licență la Drept penal, materie fundamentală pentru un procuror – cu atât mai mult pentru un procuror aflat la vârful ierarhiei. La examenul de Drept civil a obținut nota 6.
Media probelor de la examenul scris de licență a fost salvată de Dreptul muncii, la care a luat nota 10. În anul IV, la Dreptul muncii, Licu a luat nota 5.
La susținerea proiectului de diplomă a obținut nota 9, media examenului de licență fiind 8.
În cei patru ani de studiu la o facultate particulară de drept, Bogdan Licu a avut o medie generală a anilor de studiu de 7,08. Această notă s-a adunat cu 8 de la examenul de licență și astfel a obținut media finală a examenului de licență: 7,54.
Zece luni mai târziu, la 1 decembrie 1996, în baza acestei diplomei de absolvire, Bogdan Licu devenea procuror.
Ca mai toți mediocrii complexați, Bogdan Licu a căutat legitimarea intelectuală sub forma unei diplome de doctor. A intrat în rețeaua plagiatorilor coordonați de marele impostor Gabriel Oprea. A obținut o diplomă de doctor la Academia SRI.
După ce în august 2015 am scris că Licu plagiat și am scris că și alți doctori ai Academiei SRI au plagiat, SRI a început să caute soluții pentru a-și salva plagiatorii „esențiali pentru securitatea națională”.
Iar cei 9 s-au conformat. Probabil au spus și „Să trăiți!”. Printre ei era și Bogdan Licu.
Posibilitatea renunțării la titlul de doctor a fost introdusă în lege de cel mai mare apărător al plagiatorilor, ministrul Sorin Cîmpeanu, fost triplu academician, acum rămas doar dublu, binecuvântat și el cu cunoaștere de la SRI ca absolvent al Colegiului Național de Informații.
Gașca de 9 doctori-plagiatori a făcut cerere de renunțare la doctoratul plagiat, a ieșit scandal public, așa că a renunțat la ideea de renunțare.
Totuși, în 2018, când atât SRI, cât și Licu au simțit riscul ca CNATDCU urma să se pronunțe și să îi retragă titlul de doctor pentru plagiat, Licu a dat în judecată ministerul Educației cerând să îi fie recunoscută cererea de renunțare – să trăiască jupân Cîmpeanu pentru mișelia cu pricina.
Când a început procesul prin care cerea să i se ia titlul de doctor, Licu visa să devină procuror general al României. Între timp, cei care i-au ținut spatele și-au orientat nevoile, iar Licu, aspirațiile.
Licu a pierdut în primă instanță dreptul de a renunța la titlul de doctor, însă la Curtea Supremă s-a nimerit (ce băiat norocos!) ca dosarul lui să ajungă la un complet a cărei președintă era Alina Ghica, fosta lui colegă din CSM, care în 2012, ca președintă a CSM, l-a numit pe Bogdan Licu consilierul ei personal! Iar completul condus de Alina Ghica – care nu a considerat că s-ar afla în vreo incompatibilitate – a casat sentința prin care Licu a pierdut la fond și i-a dat câștig de cauză în recurs.
Așa și-a obținut plagiatorul Bogdan Licu dreptul de a renunța la doctorat. Drept pe care jupânul Cîmpeanu, dublu academician, i s-a pus în aplicare în nici două săptămâni după pronunțare. Celeritate, frate, nu glumă!
Acum, mediocrul plagiator Bogdan Licu, pentru că plagiator este, chiar dacă nu mai are titlul de doctor, își dorește un post în care să-și continue manevrele rafinate prin combinații cu oamenii din politică, servicii și masonerie, și la Curtea Constituțională.
Asta își doresc și susținătorii lui. Pe față, sprijinul îi este oferit de PSD. În culisele alea nevăzute, sprijinul poartă un alt acronim de trei litere.
Dacă se întreabă cineva de unde am diploma din poză: de la instanță, din dosarul în care am fost parte în procesul de renunțare a lui Bogdan Licu la titlul de doctor.
Dacă se întreabă cineva de ce o fac publică: pentru că studiile unui candidat la funcția de judecător la CCR sunt de interes public, dezvaluie Emilia Sercan.
După 23 de ani prin parchete, și CSM a constat că Licu nu știe nici CEDO, nici penal, nici nimic, dar acum se duce la CCR să decidă pe drepturi și libertățile tuturor. CSM:
Constituția României:
Art. 143 – Condiţii pentru numire CCR
Judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să aibă pregătire juridică superioară, ÎNALTĂ COMPETENȚĂ PROFESIONALĂ şi o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior. (Cristina T.).
