E rînduită prost această stînă
Zadarnic are jgheaburi şi păşuni
Cînd turmele tot înspre rîpi se mînă
Iar din ciobani numai cîţiva sînt buni
E prea în calea lupilor, sărmana
Sînt lotri mulţi, tainu-i tot mai mic
Şi nu mai crede nimeni în nirvana
Din vechiul rai n-a mai rămas nimic
S-au îngrăşat berbecii şi măgarii
Păianjenii ruinei curg şuvoi
Pereţii de stejar trosnesc de carii
Căpuşile regine-s peste oi
Au ruginit tălăngile în ploaie
Şi laptele-i ca pînza grea de cort
Şi orice miel se leapădă de oaie
În măierişte zace-un înger mort
Apasă greu blestem pe stîna asta
Osînda Mioriţei a căzut
S-ar mai putea răscumpăra năpasta
Şi-ar mai fi timp s-o luăm de la-nceput
Dar s-a făcut tîrziu pe munţii vineţi
Pogoară doliul serii şi e ger
În strunga verde vreau să mă închideţi
Să-mi iau cuminecarea, şi să sper
Iar tabăra să-mi treacă dinainte
Înveşmîntată-n zeghe şi făclii
La rătăcirea mea să luaţi aminte
şi oglindiţi-o dreaptă în copii
Eu mă topesc sub ierburi nestemate
Cu fluiera şi doinele întregi
Şi cine ştie, peste-un secol, poate
Voi răsări în tabla altor legi
Corneliu Vadim Tudor
din vol. „Saturnalii“ (1983)
Articolul Rugăciunea lui Avram Iancu apare prima dată în Ziarul Incisiv de Prahova.






































