A
amânat el ce-a amânat, însă în cele din urmă Cuviosul nostru de la Double
Horses a comis-o. Prima carte a celui mai mare gazetar din Piatra Șoimului, și
singurul de altfel, se numește Incursiuni
prin Regatul Natal – Calu Iapa și va fi lansată, foarte inspirat, nu atât
în această zi de 9 mai, prea-plină de semnificații și la ora tradițională de
ceai a unora care nu mai nimeresc ieșirea din UE, cât c-un ceas înainte de marea
adunare populară de incintă organizată de PNL la ieșirea din Piatra Neamț spre
Roman, pe stânga, într-o clădire poreclită sală polivalentă. Ia să fi fost
Traian gazetar operativ, să-și mute fizicul până acolo – sigur trântea o
relatare de intra în vibrații para-săgetătoare cioata istorică din curtea
reședinței de la țară.
Prezentarea
cărții ni-l aduce în recital Domnul „Ține-ți aproape!”, adică Sorin Ovidu
Bălan, gazetar de anvergură și gabarit, prieten străvechi și indestructibil al
autorului, ei fiind și colegi de drupă pe timpul Școlii de Catiheți, cum
alintau ei Facultatea de Ziaristică de la Ștefan Gheorghiu. Ca să fie sigur că
ajunge la timp, a întins-o spre Piatra Neamț astă-noapte după ce-a ieșit din
emisiunea lui Capatos.
Ca
unul care-a apucat să citească volumul de povestiri, SOB mărturisea miercuri
seară: „Eu nu pot să vorbesc decât de
bine, sunt unul dintre personaje. Nu pot fi decât cu un gând bun, că altfel
m-aș nega pe mine. Vreau să spun că sunt absolut uimit de talentul lui Traian
pe care nu i l-am bănuit. Știam că este un foarte bun gazetar, un gazetar
excepțional, pentru că în multe rânduri am lucrat cot la cot, am fost în studiouri
împreună. N-am știut că are capacitatea asta, foarte rară, de a descrie
lucrurile atât de frumos, personificându-le și însuflețindu-le. Adică, niște
întâmplări de doi bani – așa cum face una o mămăligă – prind viață. E un talent
excepțional. Iar întâmplările – unele dintre ele le știu, în altele chiar joc –
mi le readuce în minte altfel decât le știam eu, mult mai frumoase, mult mai
luminoase, mai calde”.
Lansarea
de carte va reprezenta cu siguranță un prilej de a rememora întâmplări alese din
decembrie 1989. Atunci a intrat pijamaua lui Socea în istoria presei nemțene.
La un moment dat, în redacția săptămânalui de partid Ceahlăul, Viorel Tudose a făcut liniște și a decretat că fără
Traian Socea nu scoate ziarul. Curios, nimeni nu îndrăznea să meargă după
personaj. Cu vorba, nu se dădea dus de-acasă și pace. S-a înțeles repede că vedeta
publicației avea un statut profesional special: dacă nu venea Revoluția, Anul
Nou trebuia să-l apuce în câmpul muncii, departe de redacție. Varianta
optimistă era o sancțiune exemplară pe linie de partid. Așa că s-a mers după
Socea. Traian locuia undeva pe Traian, reperul fiind Fiatul 850 proprietate
personală parcat în fața blocului. Omul, relaxat, aștepta în pijama. (Pentru
detaliile discuției e încă prea devreme, chiar după aproape 30 de ani.) De
reținut, Trăienică era cotat ca urmașul de drept al uriașului gazetar Eugen
Tureschi. Ziarul a ieșit. Dar dacă nu ieșea? Dacă redacția era preluată de
niște tineri cinstiți, entuziaști, radicali, dar ușor naivi? Și mai rău, dacă o
preluau niște nenorociți? Oricum, până a fi Viorel Tudose ridicat la rangul de
boier, liantul real al tinerilor noi gazetari s-a numit Traian Socea. Și asta
nu se uită.
Viorel COSMA
